Cat de mare este Universul (2)   Leave a comment

Profit de aparitia versiunii 2 a excelentului clip cu subiectul „star size comparation” realizat de un user Youtube, un prilej sa ne amintim cat de mici suntem intr-un Univers cvasi-infinit, doar unul dintre ele.

Dar cat de mari suntem, atata vreme cat am reusit sa intelegem atat de departe !

As vrea sa mai adaug doua lucruri:

  • aceasta este o viziune a macro-Universului, in spatele aceste constructii colosale stau proprietatile unor particule infinitezimale, la o scara incredibil de mica !! Paradoxal, „micimea” este mult mai adanca decat „marimea” Universului !
  • amintesc si ca aceasta viziune asupra Universului este „materialista” = reprezinta numai materia „obisnuita” (barionica) din continutul total al Universului, adica numai vreo 4% !! Restul este materie intunecata (23%) si misterioasa „energie intunecata” (73%).
  • in fine, inca nu stim exact prin ce fenomen a aparut acest Univers (desi exista diverse teorii destul de credibile), dar oricare ar fi fost acel fenomen – de ce ar fi el singular ?? Deci logica formala te face sa te anticipezi ca exista nenumarate alte Universuri, fiecare cu proprietatile lui rezultate din echilibrele si transformarile lor. Dar in niciun caz nu visati ca am putea „evada in alt Univers” – astea sunt povesti pentru copii „neintelegatori” …

Un Taxi in ceasul al 13-lea   Leave a comment

Tardiv, dar nu si inutil, cateva personalitati ale vietii publice si artistice au semnat zilele trecute un manifest pe muzica si versuri, atragand atentia asupra caracterului megalomanic si de prost gust al umflatei biserici autodeclarata „Catedrala Neamului” (care nu seamana deloc cu o catedrala, seamana cu o biserica obeza).

Catedrala Mituirii Neamului

E foarte bine ca au facut-o, sunt atat de rare luarile de pozitie publice ale intelectualilor din Romania ! In general ma intreb unde sunt intelectualii acestei tari cand se iau decizii importante pentru tara, chiar n-a mai ramas nimeni care sa fie preocupat sincer de evolutia societatii romanesti ? De pilda, ce fac multimile de academicieni, joaca sah si table ? As vrea sa le aud opiniile, pro sau contra problemelor arzatoare – caci altfel o sa decida politicienii dupa principiul „prosti da multi” (vezi si valul de plocoane parlamentare, caci se apropie alegerile).

Inteleg ca marea masa a populatiei, pur si simpla traieste cu frica zilei de maine (un recent sondaj Eurostat ne aseza IN COADA EUROPEI privind procentul de saraci – peste 25% !), este inculta si ingnoranta din cauza „stralucitului” sistem de invatamant romanesc (si ala ultimul din coada – dupa cum ne arata testele PISA), este saracita uman prin plecarea fortei de munca active catre alte zari. Dar INTELECTUALII TARII, unde sunt ei in momentele-cheie ? Oare scriu pe Facebook, ca Herr Iohannis ? Nu stiu, nu-i aud nicaieri …

In fine, sa revin la subiectul monstruozitatii din centrul Bucurestiului.  Imun la critici, zicea un ierarh zilele astea pe forumul Adevarul „-Peste ani, n-o sa-si mai aminteasca nimeni despre aceste vorbe critice, despre acesti critici, poporul o sa se mandreasca cu Catedrala Neamului !”

Sa va spun eu cat de mult o sa se mandreasca romanii cu scaun la cap, o sa se mandreasca FIX la fel de mult ca si cu hardugaia aia ceausista numita Casa Poporului construita peste cadavrul unui intreg cartier al Bucurestiului – simbol al dictaturii, al abuzului, al megalomaniei, si in final – al caderii in praful si pulberea istoriei ! Tot asa va fi si cu vecina (mai mare ?!!) , o sa ne amintim vesnic ca a fost construita cu bani publici rupand de la gura saracilor, un simbol al autismului BOR imun la orice critici si bun-simt crestinesc. Mie unul o sa-mi fie rusine vesnic de asemenea abominabila constructie si n-o s-o recomand nicicand unui turist – ar fi ca si cum ai recomanda sa vada palatul lui Kim Ir Sen !

Suntem o tara saraca si amarata (care risca sa devina si mai saraca si mai amarata, „gratie” marilor puteri care au scarmanat in gramada cu serpi din Africa si au dat lumea intreaga peste cap tocmai cand aveam un moment de respiro dupa ultima criza), iar atotputernicul BOR a avut o mare contributie la aceasta situatie (alaturi de complicii ei, politicienii) – singura ei grija fiind sa acapareze tot mai multe bogatii si sa construiasca tot mai multe biserici, mirenilor aruncandu-le cate un ciolan de pupat (aka moaste) si niste apa chioara pe post de panaceu universal (aka agheasma).

Acest lucru nu poate fi intamplator, tare ma tem ca tocmai asta urmareste BOR, sa trimita tara inapoi in Evul Mediu, vremuri cand Biserica le facea si le desfacea pe toate. In Europa de Vest bisericile sunt scoase la mezat, caci cetatenii nu mai au nevoie de sprijinul iluzoriu pe care ti-l ofera religia, avand siguranta zilei de maine  – la noi este exact invers, abia acum construim biserici – de parca n-ar fi cate una pe fiecare strada !

Hai sa-l ascultam pe Dan Teodorescu tragand una peste bot fariseilor BOR:

 

Posted 10 aprilie 2016 by Liviutz in Muzica&Poezie, Si altele..

Tagged with , , , , , ,

Adio, adica ramai, George Patranoiu !   Leave a comment

Dupa o grea lupta cu boala nemiloasa, chitaristul George Patranoiu a urcat definitiv in galeria de aur a rockului romanesc.

George Patranoiu a fost un artist extrem de talentat, cu o bogata activitate muzicala, fiind chitara solo in multe trupe celebre de la noi, sa amintim cele mai cunoscute albume la care a lucrat :
METROCK – A kind of hell (1994)
SCHIMBUL 3 – Schimbul 3 (1996)
KRYPTON – Am dormit prea mult (1997)
TAXI – Criogenia salveaza Romania (ep, 1999)
TAXI – Trag un claxon (2000)
TAXI – Comunitaru (ep, 2001)
TAXI – Americanofonia (2001)
ILLEGAL OPERATION – Illegal operation (2001)
TAXI – De cursa lunga (2002)
M.S. – Rugina nu moare (2002)
TAXI – C (2003)
TAXI – Politica (2004)

Sa-l admiram aici tanar si vesel cantand la chitara rece in trupa Schimbul 3 (solist Leo Iorga), felicitat in gluma de seniorul Adi Ordean.

Si acum sa ascultam direct cu sufletul superpiesa facuta pentru Taxi, Cortina de fier:

PS:  Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu ne-au oferit o adevarata lectie de rock in acest interviu luat lui George Patranoiu cu numai cateva luni inainte de tragicul deznodamant.
http://www.muzicisifaze.com/interviu.php?id=12

System of a Down – armeni de-ai nostri   Leave a comment

In seara asta vreau sa va prezint o super-trupa care isi are radacinile pe aici, prin vecini, in Armenia, o civilizatie extrem de interesanta.

SYSTEM OF A DOWN, a fost fondata in 1994 de 4 americani de origine armeana – si asta se simte pregnant in originalitatea muzicii lor. Serj Tankian (voce principala , claviaturi), Daron Malakian (voce, chitara solo), Shavo Odadjian (bass, backing vocals) și John Dolmayan (tobe) – cu ei nu te plictisesti niciodata precum se intampla cu alte trupe din familia metalelor dure atunci cand incearca sa acopere lipsa mesajului cu volumul sculelor. Cu peste 40 de milioane de discuri vandute – SOAD sunt deja printre cei mari, au urcat in galeria greilor rockului.

Versurile lor sunt fruste, realiste, multe cu mesaj politic. Se stie ca n-au uitat de unde au venit si au facut lobby pentru recunoasterea genocidului armean (mai e cineva care nu stie ? turcii si kurzii instigati de ei, au macelarit in serii sute de mii de armeni dupa 1890, dar evenimentul macabru care este recunoscut in Europa ca genocid este cel din 1915, cand cel putin 1.200.000 de armeni au fost ucisi intr-o vasta operatiune de purificare etnica a nordului Turciei).

Muzica lor este foarte variata, din familia rock-ului alternativ. Una peste alta, ii simt aproape, estici de-ai nostri, proaspeti si inteligenti.

Pentru astazi va propun piesa Toxicity, de pe albumul cu acelasi nume din 2001. Enjoy !

 

Conversion, software version 7.0
Looking at life through the eyes of a tire hub

Eating seeds as a pastime activity
The toxicity of our city, of our city

New, what do you own the world?
How do you own disorder, disorder
Now, somewhere between the sacred silence, sacred silence and sleep
Somewhere between the sacred silence and sleep
Disorder, disorder, disorder

More wood for their fires, loud neighbours
Flashlight reveries caught in the headlights of a truck

Eating seeds as a pastime activity
The toxicity of our city, of our city

New, what do you own the world?
How do you own disorder, disorder
Now, somewhere between the sacred silence, sacred silence and sleep
Somewhere between the sacred silence and sleep
Disorder, disorder, disorder

New, what do you own the world?
How do you own disorder
Now, somewhere between the sacred silence, sacred silence and sleep
Somewhere between the sacred silence and sleep
Disorder, disorder, disorder

When I became the sun
I shone life into the man’s hearts
When I became the sun
I shone life into the man’s hearts

Posted 22 august 2015 by Liviutz in Muzica&Poezie

Tagged with , , , , , , , , ,

Moartea Universului   8 comments

Stiti vorba aia, pe lumea asta doua lucruri sunt implacabile – moartea si taxele. Daca taxele mai putem sa le fentam, se pare ca de moarte nu putem scapa – macar ca vom muri odata cu Universul insusi – si nu exista niciun Paradis cu ingerasi unde sa evadam.

Big Rip

O stire recenta a venit cu clarificari pe acest subiect – daca inca nu se stie cu siguranta care este originea fenomenului care a generat Universul (o simpla „fluctuatie cuantica”, zice Hawking), se pare ca stim mai multe despre cum va „muri” Universul – sau cel putin despre cum va imbatrani pe vecie.

Dar intai haideti sa facem un inventar al celor mai credibile ipoteze privind moartea Universului (nota: plecam de la ideea certa ca in aceasta etapa Universul sufera un fenomen de inflatie – pur si simplu este creat continuu spatiu suplimentar intre oricare doua puncte-referential) :

  1. Ipoteza BIG CRUNCH: Daca densitatea in materie a Universului depaseste o anumita valoare critica (constanta Hubble), atunci forta gravitationala totala va depasi impulsul expansionist initial (presupunand ca nu exista o alta forta care produce o expansiune suplimentara) si atunci actuala inflatie a Universului va fi stopata, tendinta inversandu-se spre o contractie care va duce la „prabusirea” Universului in gauri negre unificate in cele din urma intr-o gaura neagra giganta, sfarsind intr-o singularitate posibil generatoare a unui nou Univers (vezi ipoteza BIG BOUNCE – un Univers oscilant). Big Crunch
  2. Ipoteza BIG FREEZE: Daca dimpotriva densitatea materiei este prea mica, Universul va continua sa se raceasca si sa se extinda vesnic, tinzand spre o stare de entropie maxima echivalenta cu „moartea” sa. Stelele se vor stinge progresiv si nu va mai exista suficienta materie (hidrogen) pentru aprinderea altora. Totul va incremeni in intuneric la zero absolut.
  3. Ipoteza BIG RIP: Daca totusi exista o forta importanta care produce inflatia Universului (functie de constanta „w” – un raport intre presiunea misterioasei energiii negre si densitatea energiei din Univers). Daca w < -1, Universul va expansiona accelerat pana cand fortele fundamentale care sustin materia (electromagnetica, tare, slaba, gravitationala) isi vor inceta efectele (din cauza distantelor prea mari – formulele acestor forte depind de distanta) iar materia se va destrama efectiv.

Bun, sa revenim la stirea sosita acum cateva zile:

  • In afara de energia radiatiei provenita de la BB, una din sursele de energie noua (provenita din „arderea” materiei) o constituie stelele.  De ceva vreme existau date care indicau o incetinire a formarii de noi stele, dar un nou studiu amplu la care au luat parte o suta de cercetatori de la 30 de universitati din toata lumea, a confirmat ca Universul a trecut de varful „maturitatii” sale inca acum 2 miliarde de ani – cand s-a inregistrat momentul de maxim in formarea de noi stele.
  • Astfel, studiul „GAMA” („Galaxy and Mass Assembly”), a prelucrat 8 ani de zile datele provenind de la 7 mari observatoare si de la telescopul Agentiei Spatiale Europene ESA, monitorizand 21 de frecvente diferite ale energiei cosmice – generand cele mai precise masuratori din toate timpurile. Concluzia este clara, pur si simplu Universul „imbatraneste” – parand sa mearga in directia BIG FREEZE (a se vedea ipotezele de mai sus).

 

Referendum in Atlantida   Leave a comment

Oaleleu, ce cosmar avusei azi-noapte …

Se facea ca din lumea toata doar un arhipelag mai ramasese la suprafata (deh, incalzirea globala). Si in acel arhipelag mai toate insulele subzistau doar pentru ca-si facusera la timp ziduri groase si inalte, prin eforturile dureroase ale multor generatii.

Singura mai norocoasa, stravechea Atlantida statea pe pamant mai inalt iar locuitorii profitasera si o tinusera pana atunci numai in petreceri cu sirtaki si farfurii sparte. Dar cum oceanul crestea implacabil, singura solutie era sa construiasca si ei un zid, cum facusera cu ani in urma si vecinii lor mai oropsiti de vitregia naturii.
Atlantida
S-a strans multimea democratic in agora si au tinut mare sfat. Nu era o hotarare usor de luat, caci de-acum inainte fiecare locuitor trebuia sa presteze zilnic doua ore la constructia zidului, si erau multi care inca dormeau orele alea, osteniti dupa petrecerile de noapte. Vecinii lor promisesera sa-i ajute la necaz, dar numai daca dovedeau ca merita sa fie ajutati, era exclus ca localnicii sa benchetuiasca iar strainii sa munceasca pentru al lor zid.
Si pareri erau multe … multi ziceau ca o sa se descurce si fara zid, ca stramosii lor milenari. Ba chiar ca putina apa in plus n-o sa le strice, turismul acvatic va capata avant. Unii negau insasi anuntata crestere a nivelului apei – ca fiind o poveste a veneticilor menita sa-i sperie. Altii mergeau pana acolo incat isi acuzau vecinii de terorism de mediu, ca ei ar fi facut sa creasca apele, ca sa-i oblige sa apeleze la ei si sa-i indatoreze pe veci.

Dupa dezbateri furtunoase care sa lasasera si cu capete sparte, un tip mai simpatic (Tzeparis) veni cu solutia: ce poate fi mai potrivit in ultra-democratica Atlantida decat un Referendum in care sa se auda vocea Poporului. Un referendum esential pe tema : „Credeti ca apele vor creste sau nu ?” OXI ori NOXI ? Intregul arhipelag cazu in admiratie pentru avansata democratie atlantida, si asteptara cu infrigurare decizia atlantilor.
Si facura referendum, si vocea Poporului se auzi: 99% NU, 1% DA. Uriasa explozie de bucurie izbucni in randul mandrului popor atlant, solutia era optima: nici munca voluntara, nici datorii la vecini ! Benchetuira iar si dupa obicei sparsera gramezi de farfurii – iar cum astea trebuiau sa le arunce undeva, le zvarlira convenabil in mare.

Dar dezastru ! Volumul apei dezlocuit fu suficient sa ridice nivelul marii cu cativa metri si daca vecinii facura fata cu greu, atlantii ajunsera cu apa pana la gat ! In piata, Tzeparis inca perora facand bulbuci cu apa in gura:
„-Atlantida este bastionul mondial al democratiei !”, „-Atlantida a dat o lectie Lumii !”, „-Atlantida nu vrea sa fie datoare nimanui !”, „Atlantida, pamantul cel mai bun, cel mai uscat !”

Ma trezii in zori de zi lac de sudoare – ah ce bine, era doar un vis, inca nu aparusera rezultatele la referendum. Pe jumatate treaz, ma gandeam inca la visul meu: Acum atlantii trebuiau sa faca eforturi de 100 de ori mai mari decat inainte ca sa construiasca un zid lucrand cu apa pana la gat, si tare ma tem ca n-o sa-i ajute nimeni in atare conditii …

PS: Dedicatie pentru … atlanti:

George Nicolescu – Imnul înecaţilor din Atlantida (1983)
George Nicolescu – Imnul innecatilor din Atlantida, Adrian Paunescu 1983

Yes il pierde pe basistul Chris Squire   Leave a comment

Celebra trupa britanica de rock progresiv YES l-a pierdut pe Chris Squire, membru fondator in indepartatul an 1968 (impreuna cu Jon Anderson– muzician complex care a cantat mult si cu VANGELIS). 50 de milioane de discuri a strans in bagaje Chris, dar acum a venit vremea sa plece, victima a unei grave forme de leucemie. Dar n-a plecat prea departe, ci doar pana in galeria marilor artisti rock.

YES reprezinta un capitol complet separat in miraculoasele decade 60-70, o piesa YES putand fi recunoscuta de la primele acorduri. In fapt, ei nu faceau simple piese ci adevarate opere rock, asemanator cu ce fac colegii lor de la PINK FLOYD. Abia mai apoi au fost nevoiti sa le mai scurteze, fiind acuzati ca prea sunt puristi ai anilor ’70.
Trebuie spus ca YES au facut o muzica pentru intelectualii rock, desi cu destul succes de box-office, n-au fost niciodata niste abonati ai varfurilor topurilor. De fapt, singurul lor number one in topul american a fost cunoscuta „Owner of a Lonely Heart„- piesa compusa dupa reinfintarea formatiei in 1982, moment de unde au virat spre pop-rock, din motive de trend al pietei.
Drum bun Chris, Drum bun YES !

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 27 de alți urmăritori