Leuchtenbergia principis W.J. Hooker 1848   Leave a comment

AREAL
Leuchtenbergia principis este membra unica a unui gen monotipic si.. atipic cactusilor, semanand mai mult cu o agava (popular, chiar asa este numita, cactusul-agava); Acest aspect este motivat de ratiuni de camuflaj, planta crescand in zone dominate de Yucca si Agave lechuguilla (planta toxica pentru ierbivore);
Aceasta specie se dezvolta pe terenuri calcaroase in zone din centrul si nordul Mexicului, de la Chihuahua la San Luis Potosi, dar şi în Coahuila, Zacatecas, Guanahuato şi Hidalgo.
Datorita scaderii populatiilor din natura, in 1992 a fost trecuta in CITES Apendix I, dar 4 ani mai tarziu a fost „degradata” in CITES Apendix II (unde sunt toate speciile de cactusi) datorita unor estimari mai optimiste privind dimensiunea populatiilor din habitatele naturale.

DESCRIERE
Planta atinge 20-30 cm in diametru si pana la 70-80 cm inaltime.
Florile galbene, mari, rasar din areola mamilelor tinere de primavara pana toamna, fructul este fusiform de aprox. 3 cm, dupa maturizare si deshidratare se deschide lasand sa cada seminte maro-inchis de aprox 4 mm.
Radacina este pivotanta si lunga, tinzand sa se tuberizeze la maturitate.
Spinii lungi de pana la 5cm, papiracei, sunt plasati in varful mamilelor de sectiune triunghiulara, de culoare verde-albastru cu margini care se inrosesc la soare, si care pot atinge pana la 15 cm.

CULTURA
Expunere in plin soare.
Mamilele bazale se usuca cu trecerea timpului, rezultand o tulpina lemnificata – avand in vedere si radacina tuberizata, planta capata un aspect de arbust caudiciform.
Crestere lenta, la maturitate apar uneori lastari bazali.
Udare moderata, sol drenat cu adaos usor de humus. S-a remarcat ca totusi necesita o umiditate mai mare decat alte plante desertice, altfel varful mamilelor superioare si cele de la baza incep sa se usuce.
Semintele germineaza bine, dar dezvoltarea plantulelor este lenta.
Temperatura optima de iernare 10C, cu sol complet uscat rezista si la temperaturi negative.

VARIETATI SI HIBRIZI
Este probabil inrudita cu genul Ferocactus, cu care hibridizeaza mai frecvent, dar si cu specii de Thelocactus (× Thelobergia Hirao) şi Stenocactus/Echinofossulocactus (× Echinobergia Mottram ). Hibrizii rezultati sunt sterili. Iata cei mai cunoscuti hibrizi cu specii de Ferocactus:
• × Ferobergia „Gil Tegelberg” (Leuchtenbergia principis × Ferocactus acanthodes)
• × Ferobergia ‘Eizan’ ( Ferocactus histrix × Leuchtenbergia principis )
• × Ferobergia ‘Kosyu-Gyoku’ ( Leuchtenbergia principis × Ferocactus wislizenii var. herrerae )
• × Ferobergia ‘Violet’ ( Leuchtenbergia principis × Ferocactus fordii )
• × Ferobergia ‘Rody’ ( Leuchtenbergia principis × Ferocactus gracilis )

Foto: L. principis x F. fordii

Sunt mentionate si cateva varietati/forme ale speciei – dar nu sunt recunoscute oficial: L. principis var. minima, L. principis var. trachythele. Exista de asemenea si forme „monstruoase” – L. principis f. monstrosa.
L. principis var. trachythele apare in ofertele de seminte ale mai multor producatori consacrati, cum sunt Koehres si Piltz. Epiderma acestei varietati prezinta asperitati precum glaspapirul si de aceea pare albicioasa. Cele mai relevante fotografii ale acestei varietati sunt cele ale lui Juergen Menzel, le gasiti AICI si AICI.

ISTORIE BOTANICA
Leuchtenbergia principis era cultivată în Europa cu cel putin doi ani inainte de descrierea ei oficiala efectuata de Hooker. La puţin timp după descrierea lui Hooker, a cam dispărut pentru o perioadă, iar mai târziu a devenit chiar o specie rară în Europa. De la începutul secolului XX a revenit in atentia colectionarilor şi a devenit foarte răspândită in colectii, ceea ce a făcut-o să devină mai rară în Mexic.
William Jackson Hooker a fost primul care a descris oficial această plantă. Probabil, el preluase numele de Leuchtenbergia principis de la Friedrich Ernst Ludwig von Fischer, care din 1823 până în 1850 a fost Directorul Grădinii Botanice din Sankt Petersburg. In lucrarea „Cactaceae” de Schumann (1898) această specie este mentionata ca Leuchtenbergia Fisch. et Hook.
În ceea ce priveşte originea denumirii, Hooker mentioneaza că planta a fost denumită de Fischer în Grădina Botanica din Sankt Petersburg în onoarea prinţului Eugene-Rose de Beauharnais, căruia in 1817 i-a fost atribuit titlul de Conte de Leuchtenberg (Leuchtenberg – oras istoric in Bavaria/Germania).
În baza informaţiilor actuale, este mai probabil că Fischer să fi numit planta în onoarea Contelui Maximilian de Beauharnais, al treilea Conte de la Leuchtenberg şi Prinţul Veneţiei (la 2 iulie 1839 se căsătorise la Sankt Petersburg cu Prinţesa Maria Nikolajevna Romanova (1819-1876) prima-nascuta a Ţarului Nicolae I) – care trăise exclusiv acolo şi mai târziu primise titlul de Prinţ Romanov (principis= principelui).
Nici în momentul de faţă nu se cunosc atestări scrise ale lui Friedrich Ernt Ludwig von Fischer privind adevarata origine a numelui plantei, dar aceasta este varianta cea mai probabila.

Posted 29 Octombrie 2010 by Liviutz in Cactusi

Tagged with , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s