Din nou despre Adrian Paunescu   Leave a comment

In zilele care au trecut fara Adrian Paunescu, am asistat la diverse comentarii online, marea majoritate regretand disparitia poetului.
Cei care au ridicat vocea contra, au acuzat fie sustinerea familiei Ceausescu (cica suferim inca de „ceausism”) fie pur si simplu gusturile proaste ale sustinatorilor („manelisti”, „telenovelisti”, „creiere spalate”, etc).
Sa lasam patima si intai de toate trebuie sa spunem ca, dus fiind, poetul va fi judecat de posteritate numai din punct de vedere literar, intrand justificat – dupa parerea mea -in galeria marilor scriitori romani.

Daca e musai sa amintim activitatea sa politica, trebuie sa remarcam ca Adrian Paunescu a fost un om de stanga declarat in toate epocile, si nu s-a dezis de perioada socialista nici dupa 1989 (devenind membru al Partidului Socialista al Muncii infiintat in 1990 de Ilie Verdet !) – consecventa politica rara printre romani. In context amintesc ca un sondaj din octombrie 2010 arata ca 49% dintre romani regreta acele vremuri, in conditiile in care s-au cam dus generatiile care au trait acea perioada. Cei mai nostalgici sunt românii trecuţi de 60 de ani, 63% considerând că se trăia mai bine în comunism ! Atunci unde este vina poetului ? Eu unul nu-i impartasesc convingerile politice, dar i le respect, ca si persoana care le-a sustinut consecvent !

Sa mai amintim apoi ca printre sustinatorii socialismului impus cu de-a sila de tancurile rusesti dupa 1945 s-au numarat de-a lungul vremii si alti mari scriitori romani – dar prin manualele scolare nu scrie asta, asa cum nu va scrie nici despre activitatea politica lui Adrian Paunescu. De fapt mare parte din scriitori au avut traditional orientare de stanga, fie prin convingeri, fie, poate, din interese practice, pentru ca „saracimea” constituie o audienta mult mai numeroasa decat celelalte categorii sociale.
In istoria literara romanesca exista nenumarate cazuri de autori consacrati care au fost implicati politic. Ar insemna sa acuzam de colaborationism toti scriitorii care au fost candva de partea puterii, respectiv sa aplaudam doar dizidentii, dar care la randul lor au venit „la putere” la un moment dat !

Iata cateva exemple istorice:
Mihai Eminescu a avut o functie publica foarte importanta, intre 1881-1882 fiind redactorul-sef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spunea clar atunci cand s-a organizat Partidul Conservator: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.
Octavian Goga a fost un politician nationalist de extremă dreaptă, xenofob, cu vederi fasciste și net antisemite, a militat pentru alianta cu Germania nazista.
– După izbucnirea primului război mondial, Tudor Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de partidul național-liberal și a grupului de susținători ai lui Take Ionescu, care doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei. În timpul realizării României Mari, mai exact în perioada 1918 – 1919 e, a fost închis un an, împreună cu alti 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupatie.
Dupa 1945 a cazut in dizgratia autoritatilor comuniste, dar in perioada 1952 – 1967 poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, este distins cu premii și titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani, colaborând cu autoritățile si scriind poezii sociale pe placul acestora.
-Intelectual cu idei de stânga, dar care în timpul dictaturii regelui Carol al doilea publica în Revista Fundațiilor Regale ode ditirambice la adresa monarhului, George Călinescu a aderat la noua ideologie după abdicarea regelului Mihai si instaurarea comunismului în 1947,  surâzându-i probabil avantajele obtinute de pe urma acestei adeziuni.
– Au sustinut regimul si s-au bucurat de avantaje în perioada socialista Tudor Vianu, Ion Ralea, Grigore Moisil, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Mihail Sebastian, s.a. Nicolae Labis era membru al Uniunii Tineretului Muncitoresc (predecesorul UTC), dar scurta lui viata nu l-a impiedicat sa ramana in memoria noastra cu poezii tulburatoare !

––––––––––––––––-

PS: Circula pe net si mail o poezioara jalnica si penibila, care cica a fost ultima scrisa de Adrian Paunescu in agonie ! E ridicol, cine a citit macar o poezie a poetului simte de la primul vers ca nu poate fi vorba de acelasi autor !

Iata aici o poezie veritabila:

Vulnerabil loc comun

Anunțuri

Posted 12 Noiembrie 2010 by Liviutz in Muzica&Poezie, Uncategorized

Tagged with , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s