Archive for Mai 2011

Baga-ti mintile-n cap !   Leave a comment

Astazi va propun sa ascultam o piesa a trupei timisorene CARGO . Formatia a fost infiintata in 1985 de chitaristul Adrian Barar. In acea perioada au fost compuse piesele „Portile de Fier”, „Fotografia”, „Dincolo de oglinda”, ” Ninge si Inchis – Caz de boala”, piese care nu au fost inregistrate niciodata.

In 1988 au cantat la Costinesti, cu Leo Iorga ca solist vocal, insa la Teatrul de Vara s-a petrecut o scena in urma careia autoritatile comuniste le-au interzis sa mai concerteze pana la sfarsitul sezonului. Dupa plecarea lui Leo Iorga la Compact, solist a devenit celebrul Ovidiu Ioncu, poreclit „Kempes” datorita frizurii asemanatoare cu a fotbalistului argentinian Mario Kempes.

Ovidiu „Kempes” Ioncu – Cargo

In vara anului 1989 au urmat concerte in Costinesti. Acolo Dinel Tollea a compus piesa „Doi prieteni”, Adrian Barar a scris „Ana” si impreuna cu Raul Dudnic – care avea sa li se alature – au compus „1989”, un cantec ce avea sa prevesteasca evenimentele din decembrie.

In 1990 au fost o perioada plecati in Yugoslavia, apoi la Timisoara au concertat alaturi de doua puternice trupe sarbesti, „Riblja Corba” si „Bajaga i Instructori”. Dupa aceea a urmat un turneu prin Franta. Cu Raul Dudnic (ex – ABRA) la bass si Adrian Popescu (ex – Metamorf) la chitara-armonie au inregistrat in studiourile franceze o mare parte din materialul muzical ce urma sa devina primul lor disc.

In 1992 au lansat primul album, „Povestiri din gara”. Tot atunci au inceput colaborarea cu Ramon Radosav, care canta la vioara in spectacolele lor.

In luna mai a anului 1995 a aparut al doilea album Cargo, editat si pe CD, denumit „Destin”. Apoi ghinionul a lovit trupa: la putin timp dupa lansarea albumului, intr-o seara ploioasa, Kempes a avut un accident grav cu motocicleta. Cel care devenise un fanion al trupei, s-a zbatut o perioada intre viata si moarte, dar in cele din urma viata a triumfat, exact ca in piesa „Destin” !.

In 1997 impreuna cu trupa de hip-hop R.A.C.L.A. vor compune piesa „Anarhia„, un mixaj de rock si hip-hop foarte bine realizat. In vara aceluiasi an, la Costinesti, vor participa la un concert maraton.

Din nefericire, in aceeasi perioada, la Neptun, se stingea din viata, incercand sa-si salveze fiul de la inec, Dinel Tollea. La sfarsitul anului, basistul lor, Ramon Radosav, care se alaturase trupei in ’93, a plecat in America, locul lui fiind ocupat de Alin Achim (ex-Amala).

In 1998, de Sanziene, lanseaza albumul „Ziua vrajitoarelor” si o brosura intitulata „Jurnal de bord” cu textele tuturor cantecelor si biografia oficiala a trupei. Noua casa de discuri cu care au incheiat contract, Media Pro Music Bucuresti, va reedita toate albumele Cargo atat pe caseta cat si pe CD, din acel moment trupa fiind nelipsita de la concertele realizate sub egida concernului Media Pro.

In 10 decembrie 2000, cu prilejul DeFest – 33 de zile de serbari timisorene, Cargo isi lanseaza noul maxi-single intitulat „Baga-ti mintile-n cap” si „Colinde 2000”.

Pe 22 decembrie 2002, la ora 5 dimineata, la 70 km de Arad, trupa a suferit un accident auto, dar au scapat miraculos cu doar cateva zgarieturi !

Adrian „Baciul” Igrisan – Cargo

Destinul loveste inca o data, si in 2003 Ovidiu Ioncu „Kempes” pleaca in Australia alaturi de sotie, din motive financiare, lasand in urma o trupa si o mare indurerata de fani. Adrian Igrisan (ex-RIFF) paseste in lumina reflectoarelor, ocupand postul de vocalist/chitarist. Desi primit initial cu raceala si adesea comparat cu Kempes, „Baciul” a schimbat destul de repede parerea fanilor privind calitatile lui vocale.

Pe 5 decembrie 2003 se lanseaza albumul cu numarul 4, „Spiritus Sanctus”, sarbatorit cu un concert cu sala plina la Palatul Copiilor, unde mai mult de jumatate din fanii veniti vor ramane pe afara, din cauza aglomeratiei.

In 2005 recidiveaza, obtinand inca o data premiul pentru cea mai buna trupa rock la MTV Romanian Music Awards. Tot in acelasi an primesc Discul de Aur pentru vanzarile albumului „Spiritus Sanctus”.

Anul 2007 a marcat implinirea a 22 de ani de la infiintarea trupei si cu aceasta ocazie a fost lansat albumul „Cargo 22”.

Fanii asteapta acum un nou album, se zvoneste ca este in lucru ! (Sursa : rockmania.net)

E momentul sa va bagati mintile-n cap – Kempes dixit !

Anunțuri

Posted 28 Mai 2011 by Liviutz in Muzica&Poezie

Tagged with , , ,

Din ce este „facut” Universul ?   Leave a comment

In ultimul timp am vazut mai multe stiri – care se vor stiintifice – pe cele mai importante site-uri de presa romanesti. De obicei contin erori (stiintifice, logice, de sintaxa, etc), daca nu cumva sunt de-a dreptul niste gogorite preluate de pe portaluri ieftine in cautare de trafic cu orice pret.

Astazi mi-am propus sa discutam putin despre structura Universului, asa cum este ea cunoscuta la aceasta data. Problema ramane inca nesolutionata final, pentru ca:

  • este legata indisolubil de geneza Universului, ale carei ecuatii nu au fost inca rezolvate – tema pe care o s-o reiau in alt post;
  • putem sa vedem numai o parte a Universului, ca urmare a limitelor fizice ale vitezei luminii si a barierei opace aflata la o distanta de 300.000 de ani-lumina in jurul Big-Bang;
  • in mod evident, din partea fizic accesibila vedem suficient de bine numai ce este relativ apropiat si nu este ecranat sau absorbit in drumul pana la noi;
  • se pare ca exista particule inca nedescoperite care interactioneaza foarte slab cu materia obisnuita – deci inclusiv cu mijloacele noastre de detectare;
  • putem lua in calcul si ipoteza matematica a existentei mai multor dimensiuni, care nu sunt accesibile simturilor noastre si nici nu se anticipeaza metode de a le pune in evidenta;
  • in fine, exista o limitare tehnologica si chiar financiara, am intalnit de multe ori pe net intrebarea retorica: „-De ce se cheltuie atatea miliarde pentru a afla secretele Universului, pe cand atatia oameni mor neajutorati pe Pamant ?” (mai ales ca gasesti raspunsuri si in Biblie, si nu costa decat cativa banuti !)

Limita vizibilitatii Universului din pozitia Pamantului (credit: http://www.universe-review.ca)

Dar sa vedem totusi ce stim !
Conform unui studiu din 2008, Universul are urmatoarea compozitie:

  • 74% energie „intunecata” – o forma misterioasa de energie demonstrata doar matematic pentru explicarea tendintei de expansiune accelerata a Universului.
  • 22% materie „intunecata” (sau materie „neagra”) – o forma a materiei pusa in evidenta indirect prin observatii astronomice, nefiind identificata si experimental – structura ei ramanand incerta ;
  • numai 4 % materie barionica – materia „normala” accesibila simturilor noastre, din care:
    • 3,6% gaz interstelar – de tipul celui din nebuloasele stelare, din care se formeaza stelele;
    • numai 0,4% materie agregata in galaxii, stele, sisteme astrale, planete, samd !

Concluzia nu este prea incurajatoare, ar rezulta ca nu stim mare lucru despre 96% din Univers, dar sa nu uitam ca primul pas spre eruditie este sa stii …ce nu stii ! In ultimii 50 de ani s-au facut progrese imense in cosmologie si fizica particulelor, apropiindu-ne din ce in ce mai mult de momentul explicarii structurii si genezei Universului.

In urmatoarele posturi o sa incercam sa deslusim ce sunt misterioasele energii si materii intunecate si de ce sunt atat de … negre.

Structura Universului (2008) (credit: wikipedia.org)

UPDATE 30 MAI 2011 – Paradoxul materiei barionice

Inca de acum 20 ani, calculele astrofizicienilor au condus spre ideea ca procentul materiei barionice trebuia sa fie mai mare, aproape dublu fata de cel observat pana acum de cercetatori. Una din teoriile mai recente a fost ca masa „lipsa” la apel ar putea fi regasita in materia rarefiata care leaga intre ele galaxiile in filamente numite „clustere” de galaxii. In consecinta, aceasta materie ar trebui sa fie vizibila in spectrul razelor X.

Iata ca zilele trecute a aparut o stire, precum ca o absolventa a Universitatii Monash din Australia, Amelia Fraser-McKelvie, care facea parte dintr-un grup de lucru cu misiunea de a analiza datele stranse de observatoare in raze X, a reusit sa confirme in practica aceasta teorie, regasind cantitatea „lipsa” a materiei barionice ! Mai ramane ca anuntata descoperire sa fie confirmata si de alti cercetatori…

Iata aici un clip pentru a vedea cum arata Universul la scara macro, un fel de svaiter, filamentele de „cascaval” fiind clusterele de galaxii. Te ia cu frig cand te gandesti cat de mare este Universul, si ingheti de tot cand te gandesti ca nu exista nici un motiv particular ca sa crezi ca Universul nostru este unic !

Vino aici !   Leave a comment

Zoia Alecu, o voce superba a folkului romanesc ! Multi ani de succes si sanatate, ii urez din suflet !

Zoia Alecu in concert in anii de gratie 70'

Copilăria
Zoia Alecu s-a născut în Bucureşti, zona „Măcelari” (aproape de Lizeanu), iar la patru ani familia ei s-a mutat în Calea Victoriei. A urmat Liceul de muzică „George Enescu”, unde a studiat vioara, cu toate că tatăl ei ar fi dorit să cânte la violoncel; a fost aici colegă cu viitoarea colaboratoare, Crina Mardare. A renunţat la şcoala de muzică şi a ales o pregătire la liceul teoretic „Mihail Sadoveanu”, apoi în „Lazăr”. La 16 ani a adunat bani pentru prima ei chitară din donări de sânge repetate; a început să compună piese în stil folk pe versuri proprii.

Debutul. Primii ani
În octombrie 1973 – Zoia Alecu cântă în Club A la invitaţia lui de Doru Stănculescu. Este momentul în care îşi începe cariera în muzica folk. În ianuarie 1974 – tot la invitaţia lui Doru Stănculescu, Zoia Alecu ajunge să cînte în Cenaclul Flacăra chiar dacă nu rămîne decât până în primăvara aceluiaşi an. Trebuie menţionat faptul că la Cenaclul Flacăra, Zoia debutează în aceeaşi seară cu Nicu Alifantis. Din primavara anului 1974, Zoia Alecu începe să cânte la cenaclul „Viaţa studenţească şi amfiteatrul artelor”. Din anul 1986 până în anul 2005 Zoia Alecu cântă în grupul rock Sfinx. În 2006 se întoarce la la „prima sa dragoste”, folkul, lansând primul album de autor „Vino aici” împreună cu casa de producţie OvoMusic. Vreme de trei ani a compus muzică de scenă pentru Teatrul „Nottara”. A devenit o prezenţă obişnuită în Clubul Arhitecturii, Club Z ş.a.m.d., cântând de regulă în deschiderea recitalurilor unor formaţii rock precum: Phoenix, Progresiv TM, Pro Musica, Basorelief, Compact ş.a. In 2009 lanseaza al doilea album: „Carari de maci”.

Sfinx şi Sfinx Experience
Zoia Alecu a fost invitată de Crina Mardare în 1986 să se alăture formaţiei Sfinx în momentul plecării Elenei Perianu. Formaţia se afla în acel moment într-un turneu danez. Adaptarea la noul repertoriu şi gen muzical i-au ridicat dificultăţi la început. Zoia Alecu a rămas în formaţia Sfinx până la dizolvarea ei la începutul anilor nouăzeci; la puţin timp, s-a alăturat noului proiect lansat de bateristul Sfinx, Mişu Cernea, numit Sfinx Experience. Turneele în Europa au continuat până în 1997, când formaţia a revenit în ţară. La un moment dat, un reprezentant al casei de discuri EMI oferise un contract pentru Alecu şi Mardare cu condiţia de a părăsi Sfinx Experience, fapt care nu s-a petrecut. Alecu a rămas membră a formaţiei până în prezent.

Proiecte solo
În ciuda faptului că este o textieră prolifică, cu aproximativ două sute de texte dedicate diverşilor interpreţi români, Zoia Alecu nu a lansat un prim material discografic propriu mai devreme de luna februarie 2007. Vino aici este un album ce conţine zece piese, realizat cu sprijinul producătorului Ovidiu Komornyc, proprietarul casei de discuri OVO Music. Pe disc apar atât piese scrise de Alecu în anii tinereţii, reorchestrate (inclusiv o piesă pe ale cărei versuri le-a scris la nouă ani), cât şi compoziţii recente: astfel, piesa ce dă numele albumului a fost compusă în vara lui 2006.
(Informatii preluate de pe WIKIPEDIA)

Discografie:


„Carari de maci”
Data lansarii: 26 Februarie 2009
Casa de discuri: OVO Music

„Vino aici”
Data lansarii: 16 Februarie 2007
Casa de discuri: OVO Music

Si acum, veniti aici :

Vino Aici

Vino aici, spune-mi tot ce ai,
Si de ce nu poti sa mai stai,
Lasa tot ce e trist in tine,
Vino aici, vino linga mine !

Ref.
Tu doar inchide ochii
Si lasa-te pe umarul meu !
Inchide ochii
Si lasa-mi mie tot ce e greu, prietene !

Plansul tau poti sa mi-l dai mie,
Il primesc chiar cu bucurie,
Vom trai totul impreuna,
Si mereu vom trece de furtuna.

Ref.
Tu doar inchide ochii
Si lasa-te pe umarul meu !
Inchide ochii
Si lasa-mi mie tot ce e greu, prietene !

Vino-aici, vei uita de patimi !
Lasa-ma sa te sterg de lacrimi !
Tot ce vreau e sa-ti fie bine,
Vino-aici, vino langa mine.

Ref.
Tu doar inchide ochii
Si lasa-te pe umarul meu !
Inchide ochii
Si lasa-mi mie tot ce e greu, prietene !

Posted 19 Mai 2011 by Liviutz in Muzica&Poezie

Tagged with , , ,

Cactusi si suculente aprilie-mai 2011   Leave a comment

Cateva imagini cu cactusi si suculente infloriti in luna aprilie si mai 2011:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Posted 18 Mai 2011 by Liviutz in Cactusi

Tagged with , , ,

Stephen Hawking: Raiul este o poveste cu zâne   Leave a comment

In aprilie 2007, Hawking devine primul tetraplegic care a evoluat in conditii de gravitatie zero

Genialul astrofizician britanic Stephen Hawking si-a reluat ostilitatile cu religia cu ocazia unui interviu acordat The Guardian pe marginea unor afirmatii din bestseller-ul publicat în 2010, „The Grand Design„.

In interviu, Hawking respinge noţiunea de viaţă de dincolo de moarte – afirmand ca „raiul este o poveste cu zâne pentru cei ce se tem de întuneric„.  Întrebat despre cum ar trebui să ne trăim viaţa, fizicianul a răspuns că „ar trebui să cautam sa dăm cea mai mare valoare acţiunilor noastre„.

Am trăit cu gândul unei morţi timpurii timp de 49 de ani. Nu mi-e frică de moarte, însă nu mă grăbesc să mor. Am atât de multe de făcut înainte. Eu privesc creierul ca un computer care va înceta să mai funcţioneze atunci când componentele sale se vor strica. Nu există rai sau viaţă de apoi pentru computerele stricate, este doar o poveste cu zâne pentru oamenii care se tem de întuneric„, a declarat Hawking.

In 1963, la vârsta de 21 de ani (deja laureat al titlului de doctor in fizica), lui Stephen Hawking i se descopera o degenerare progresivă a neuronilor motori – afecţiune cunoscută sub numele de „scleroză laterală amiotrofică” – medicii dandu-i maximum 3 ani de trăit ! Dar Hawking nu a cedat, a continuat să lucreze, în ciuda agravării continue a invalidităţii. Paralizia a progresat şi cu timpul a ramas complet imobilizat, apoi si-a pierdut vocea, fiind constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten), care poate fi controlat cu mişcări ale capului şi globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut ! Singura consolare a constituit-o faptul că maladia nu este dureroasă şi nu afectează inteligenţa.

Infirmitatea nu l-a împiedicat să îşi continue activitatea didactică şi ştiinţifică, devenind unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematică de la Universitatea Cambridge, deţinută cândva de Isaac Newton.

Încă de la începutul carierei, Hawking a fost preocupat de elementele de bază ale cosmologiei. Pe la mijlocul anilor ’60, el era influenţat de Sir Roger Penrose, celebru matematician şi fizician teoretician, care studia conceptul de  “singularitate”. Prevăzută de teoria relativităţii generalizate a lui Einstein, singularitatea implică ideea unui univers în plină expansiune care şi-a avut originea într-un punct unic, în care legile cunoscute ale fizicii nu mai funcţionează. Deşi Einstein ştia că singularităţile sunt o consecinţă a teoriei relativităţii, el le-a considerat a fi nişte entităţi pur teoretice.  “Marea întrebare era dacă a fost sau nu un început,” avea să scrie Hawking mai târziu. “Roger Penrose şi cu mine am descoperit că , dacă teoria relativităţii generalizate este corectă, atunci trebuie să fi existat un început.” Teorema singularităţii, enunţată de Hawking şi Penrose, a fost publicată în 1970.

Prezentand "Stephen Hawking’s Universe" - un serial stiintific pentru canalul TV Discovery

Dacă singularităţile există, era logic ca unul din locurile în care trebuie căutate să fie stelele colapsate după ce şi-au consumat combustibilul nuclear- devenind “găuri negre”, termen sugerat în 1967 de John Wheeler. Fizica găurilor negre ar putea contribui la explicarea ”quasarilor”, uriase surse punctuale  de energie descoperite in anul 1961, ca şi a „pulsarilor”, descoperiti câţiva ani mai târziu.

Studiile lui Hawking asupra găurilor negre s-au aprofundat pe la mijlocul anilor ’70 – în 1974 descria găurile negre ca fiind corpuri cu temperatură specifica şi care emit radiaţii. Această idee, pe care a descris-o matematic, a devenit cunoscută sub numele de „radiaţie Hawking”, o descoperire care e privită ca una din marile realizări, nu doar ale lui Hawking, ci ale ultimilor 50 de ani de fizică”.

Pe parcursul anilor ’80, Hawking a manifestat interes faţă de aplicarea teoriei cuantice la condiţiile iniţiale ale Universului dinainte de Big Bang. El a scris împreună cu James Hartle o importantă lucrare, „Funcţia de undă a Universului, prin care a impulsionat domeniul cunoscut ulterior sub numele de cosmologie cuantică – afirmand ca legile fizicii cuantice aplicabile materiei elementare s-ar putea să fi funcţionat şi la începuturile Universului.

Una din problemele fizicii teoretice care a dominat ultimile doua decade a fost urmatoarea:  „Ce se intampla cu informatia intr-o gaura neagra, cea continuta in obiectele pe care le-a inghitit ?” Una din legile fundamentale ale fizicii provenind din termodinamica afirma Principiul conservarii informatiei – informatia intrata intr-un proces fizic trebuie sa se regaseasca, chiar daca intr-o forma transformata, la iesire. Incalca oare gaurile negre aceasta lege fundamentala (sugerand ca informatia evadeaza in alt univers) ? In 1997, Hawking si Thorne au pus pariu cu Preskill legat de pierderea informatiei intr-o gaura neagra. Hawking si Thorne sustineau ca informatia se pierde,  in timp ce Preskill era convins ca teoria relativitatii cuantice va demonstra ca informatia nu se pierde si poate fi recuperata in momentul evaporarii gaurii negre – miza materiala a pariului fiind o enciclopedie la alegerea castigatorului. La 7 ani de la semnarea pariului, in 2004, in mod destul de neasteptat Hawking a admis cum ca ar fi pierdut pariul si l-a onorat, oferindu-i unui Preskill destul de sceptic enciclopedia pe care acesta a ales-o: „Total Baseball: The Ultimate Baseball Encyclopedia”, 8th edition. Thorne nu a acceptat pierderea pariului, deoarece din punctul lui de vedere situatia este inca indecisa.

Stephen Hawking vs. God

In ultimii ani, in unele emisiuni TV si interviuri, Stephen Hawking a abordat si subiecte de interes pentru marele public:

– privind existenta extraterestrilor, el este convins ca acestia exista intr-un Univers asa de mare, si ca ar fi prudent sa nu-i contactam !

– privind evolutia civilizatiei umane, el crede ca este imperativ sa colonizam spatiul cosmic, pentru „a nu pune toate ouale in acelasi cos” !

– privind evolutia fizicii teoretice, considera ca in aproximativ 100 de ani toate misterele vor fi deslusite, accentul stiintific deplasandu-se spre tehnologie.

– privind existenta multi-Universurilor, Hawking afirma ca teoria stringurilor conduce la ideea existentei acestora, dar nu inseamna si ca le-am putea atinge.

– privind calatoria in timp, ea va deveni posibila la un moment dat pe baze relativiste, dar numai catre viitor, calatoria in trecut incalcand legile fizicii.

Pe langa stralucitoarea cariera stiintifica in domeniile cosmologiei teoretice, relativitatii generale şi mecanicii cuantice, Stephen Hawking este si un apreciat autor de literatura de popularizare stiintifica, publicata si in limba romana: „Scurtă istorie a timpului” (2004), „Visul lui Einstein şi alte eseuri” (2004), „Universul într-o coajă de nucă” (2005), „O si mai scurtă istorie a timpului” (2007) – asteptam cu interes si traducerea lucrarii „Marele proiect” publicata in 2010.
De asemenea, sa nu uitam ca pe canalele TV Discovery ruleaza un serial numit „Stephen Hawking’s Universe„.

Este laureat al multor premii, stiintifice sau nu, cum este Ordinul Imperiului Britanic in grad de comandor primit de la Regina Marii Britanii in 1982 sau Medalia Prezidentiala a Libertatii primita in 2009– cea mai inalta distinctie civila acordata de  SUA .

Acum, este alegerea voastra, ori credeti ce predica popa in biserica ori ce preda Stephen Hawking la catedra din Cambridge – dar exista cel putin o diferenta:  Hawking are si dovezi…

Posted 17 Mai 2011 by Liviutz in Stiinta

Tagged with , , , , ,

O capodopera a folkului   2 comments

De dincolo de moarte, Tatiana Stepa – aici impreuna cu Magda Puşkaş in grupul Partaj – ne infioreaza cu aceasta capodopera a genului folk – una dintre cele mai bune piese din toate timpurile, in opinia mea !

CREION

Sa stam candva de vorba
Iubitul meu, in doi,
Sa cheltuim o noapte
Pe tot ce suntem noi.
Sa ne apuce ziua
Ca un frison tarziu,
Tu sa gatesti cafeaua
Eu un batran rachiu.

Sa tremuram pe-aproape
La geam eventual,
Sub ploaia de miresme,
A unui bland caval.
Tu sa-mi aduci aminte
Iar eu, eu sa ma mir,
Ca de un vin bezmetic
Uitat intr-un potir.

Sa arda pe-ndelete
In soba pentru gaz,
Carbunii, economic
Din tot ce-a mai ramas.
Sa fie cald in casa
Si randuiala-n lucruri,
Sa fim intaia data
Noi, singuri, sa te bucuri

De noaptea care trece
De ziua care vine,
Atat cat se mai poate
Cat ni se mai cuvine.
Sa stam ca unul singur
De vorba amandoi,
Si sa sapam in urma
Pana vom da de noi.

Versuri: Ion Brad
Muzica: Partaj/Tatiana Stepa si Magda Puskas

Posted 16 Mai 2011 by Liviutz in Muzica&Poezie

Tagged with , , , , ,

10 greseli frecvente in cultura cactusilor   Leave a comment

Ca si in alte domenii, privind cultura cactusilor am observat ca „lumea” se ghideaza dupa zvonuri, actionand „din auzite” – probabil din comoditate, desi este simplu sa dai un search pe net si sa te informezi din surse autorizate.
M-am gandit sa usurez misiunea celor interesati enumerand cateva greseli frecvente in cultura acestor plante.

Plante etiolate (crestere alungita in conditii de lumina insuficienta)

1. Prima greseala, destul de frecventa, este identificarea eronata, nu toate plantele suculente sunt cactusi (chiar daca au spini !) – confuzie ce poate avea urmari nefaste din cauza diferentelor de cultura. Faceti deci efortul de a deosebi cactusii de AGAVE, ALOE, EUPHORBII, SEMPERVIVUM, LITHOPSI, etc ! Odata stabilit ca este vorba de un cactus, incercati sa identificati macar genul, daca nu si specia, astfel ati putea sa aflati informatii utile privind conditii specifice  de cultura –  avand in vedere ca gasim cactusi din Canada pana in Chile, de pe malul mari pana la 5.000 m altitudine, din zona tropicala pana la deserturile pietroase  extrem de aride ale Anzilor !

2. A doua greseala: achitionam cactusi desi nu dispunem de conditii adecvate de cultura  – in special privind expunerea la soare. Daca nu dispuneti de un balcon spre sud sau macar de o fereastra iluminata din plin, nu are rost sa cumparati cactusi, planta se va chinui, se va alungi (= etiola) si in final va arata hidos.

3. A treia greseala: se achizitioneaza cactusi din supermarket – de cele mai multe ori fiind vorba de plante fabricate industrial, „peste noapte”, in conditii foarte departate de cele naturale. Ca urmare, planta va supravietui putin timp la dvs – in fond asta doresc si comerciantii, cui ar mai putea sa vanda zeci de mii de plante pe sarja trimestriala ? ! Ca alternativa, este preferabil  sa achitionam de la colectionari cunoscuti sau chiar sa semanam propriile culturi de cactusi !

4. A patra greseala: se achitioneaza plante contaminate cu insecte sau, mai rau, cu bacterii, fungi si virusi ! Inainte de a cumpara, inspectati cu atentie planta inclusiv baza ghiveciului si aruncati o privire si la cele din jur. Nu cumparati plante care prezinta zgarieturi, pete sau urme ale unor daunatori.

5. A cincea greseala: nu transplantam planta dupa achizitie. Daca intentionati sa pastrati planta mai mult decat cateva luni, atunci trebuie sa initiati procesul de aclimatizare la conditiile naturale. Spalati cu grija radacinile de turba, apoi le scurtati pe cele secundare si lasati sa se usuce o saptamana inainte de a replanta in sol adecvat. Cu aceasta ocazie nu strica sa aplicati si tratamente fitosanitare. Aceasta procedura este indicata chiar si pentru plante achizitionate de la alti colectionari, putem preveni surprize neplacute !

Atac paduche lanos

6. A sasea greseala: se planteaza in sol inadecvat.  Sa ne gandim la tinuturile originare ale cactusilor – cele doua Americi (nu, cactusii nu provin din nisipoasele deserturi africane !). Numeroase specii de cactusi traiesc in zone stancoase si aride.  Amestecul optim ar trebui sa contina sparturi de roca, argila nisipoasa si doar urme de sol organic.  Problema este ca in supermarket gasim numai soluri cu componenta majoritar organica, doar uneori gasim un „amestec special pentru cactusi” care s-ar apropia de ce avem nevoie daca am amesteca cu spartura de roca in aceeasi proportie. Va recomand deci ca la prima vizita intr-o zona muntoasa sa adunati fragmente friabile de roca (necalcaroasa !) cu un diametru de pana la 1 cm.

7. A saptea greseala: Udam incorect. Aici sunt posibile ambele variante, si udarea excesiva tipica neavizatilor si udarea insuficienta specifica „incepatorilor avansati” care au auzit ca sunt plante din Sahara si nu au nevoie de apa ! Problema udarii cactusilor este „spinoasa”, caci depinde si de alti parametrii, cum sunt temperatura, sezonul, drenajul solului si volumul acestuia, specia din care face parte planta, stadiu de vegetatie, varsta plantei, etc – aceste cunostinte se deprind cu vremea. Un sfat foarte succint ar fi sa udati normal in zilele insorite din sezonul de crestere primavara-toamna si sa asteptati ca intre doua udari solul sa se usuce aproape complet, eventual asigurand si ventilatie naturala sau chiar artificiala. Ideea este ca un sol corect permite o udare normala (pana la baza ghiveciului), altfel umiditatea persistenta combinata cu materia organica din sol poate produce putrezirea radacinii/coletului plantei.

8. A opta greseala: Mutam plantele prea frecvent fata de soare. Majoritatea incepatorilor nu au conditii de iluminare optima, cum ar fi in aer liber sau intr-o sera si atunci plantele tind sa se pozitioneze/sa se incline ca sa receptioneze perpendicular lumina soarelui. In aceasta situatie nu este recomandat sa rotiti planta sau sa o mutati in alta pozitie, procesul de repozitionare fata de soare va consuma mult din resursele plantei, rezultand stagnari, lipsa florilor sau chiar deformarea plantei !

9. A noua greseala: Fertilizarea excesiva. Un sol prea bogat in substante organice = azotati, precum si fertilizarea cu ingrasaminte – fie ele si speciale pentru cactusi, conduc la o crestere exagerata, cu celule mari si apoase in locul unora compacte si mai lemnoase. Pe langa faptul ca s-ar putea ca planta sa nu mai semene defel cu specia tip ci mai curand cu un castravete -tip, se multiplica de multe ori riscul de imbolnavire a plantei si i se scurteaza viata ! In plus, in timp pot aparea diferente intre zonele crescute accelerat si cele crescute mai lent, etc.

Atac paianjen rosu

10. A zecea greseala: Nu se face tratament fitosanitar preventiv. Cactusii, ca si alte plante, sunt atacate de inamici specifici, care pot fi incadrati in 3 categorii: insecte si paianjeni, fungi si bacterii si alte categorii (viermi, melci, etc). N-am sa dezvolt aici subiectul caci este prea amplu, ideea este ca trebuie actionat preventiv, pe langa eforturile de a asigura un mediu corect plantelor, trebuie aplicat cate un tratament fitosanitar pe anotimp (prmavara, vara, toamna) impotriva celor mai frecvente atacuri – adica cele ale insectelor si paianjenilor (prin rotatie alta substanta activa, eventual utilizand un compus cu dubla actiune insecticida+acaricida). Fiind vorba de solutii apoase, se aplica seara si se ventileaza adecvat, eventual artificial. Mare ATENTIE  si la dozarea chimicalelor, este indicat sa faci intai experimente limitate cu substantele noi introduse pe piata, apoi se aplica tramentul general ! Nu mai amintesc de masurile de autoprotectie prevazute, se pot produce imbolnaviri sau accidente periculoase !

Tratamentele antifungice se aplica numai la nevoie, iar pentru ca rezultatele sunt slabe, este indicat sa prevenim aparitia bolilor prin selectie, igiena si ventilatie.

Un capitol separat ar trebui deschis pentru plantele crescute in aer liber – mai sanatoase decat cele crescute in interior, aici riscurile mai importante ar fi legate de melci, umezeala excesiva, grindina, etc.