Credincios-Agnostic-Ateu   10 comments

Am observat ca exista oarece confuzie in utilizarea termenului de „agnostic” si as vrea sa clarificam putin lucrurile .

Agnosticii, niste tipi cam nesiguri !

Pentru aceasta, trebuie sa ne deplasam in teritoriul filozofiei, ceea ce nu ma incanta deosebit, in opinia mea filozofia generand conceptii prea subiective si prea generale despre lume si viata. Desigur, exista si constructii filozofice care au devenit rutine folosite in cotidian, in paradigma stiintifica, etc – dar pastrez o rezerva pentru  meandrele imponderabile ale acesteia.

Termenul „agnostic” a fost creat de Thomas Henry Huxley in 1869. Huxley a fost un cunoscut biolog britanic, ramas celebru pentru porecla de „cainele lui Darwin” primita pentru fervoarea cu care a aparat teoria evolutionista a acestuia. Pe vremea aceea era inca foarte riscant sa recunosti ca esti ateu, acest cuvant era echivalent cu o insulta, de aceea era la moda printre varfurile intelectuale sa se dea agnostici.

Termenul agnostic are origine greceasca si este compus din particula a (=fara) si gnosis (=cunoaştere).

Mai departe, povestea devine interesanta. Din punct de vedere istoric, Gnosticismul era un curent filozofic religios precrestin, caracterizat de ideea ca oamenii sunt suflete divine inchise intr-o lume materiala creată de un Creator imperfect si mai curand rauvoitor, creator secondat de o Fiinta Suprema indepartata si incognoscibila care intruchipeaza binele.  Pentru a fi eliberati de lumea inferioara materiala imperfecta si a avansa spre lumea spirituala, este nevoie de gnoza – adica cunoastere ezoterica/spirituala a Fiintei Supreme.

Aceasta iluminare plus monada bine-rau va pare cumva familiara -de ex. din budism ? Nu este intamplator, credintele religioase circulau odata cu anticii, se influentau reciproc, ceea ce este foarte …omenesc ! 🙂

Unul din punctele centrale ale gnosticismului istoric este problema raului: de ce exista raul in Univers, dacă Dumnezeu este binele absolut ? Solutia trebuia data prin inlaturarea confuziei dintre autorul lucrurilor rele si autorul lucrurilor bune din univers. Cei doi „autori” sunt Dumnezeul cunoscut evreilor si crestinilor (crud si razbunator) si, respectiv, Dumnezeul necunoscut, inaccesibil,  (care nu intervine în treburile de pe pamant).

Prin opozitie, agnosticii, nu neaga existenta unui Dumnezeu dar sunt sceptici privind doctrinele religioase, afirmand ca fie nu este posibila cunoaşterea spirituala a Fiintei Supreme, fie ca ei, personal, nu dispun de o asemenea cunoastere, din motive diverse.

Agnosticii sunt si ei de mai multe feluri, in functie de particularitatile convingerilor  lor :

agnosticii ateisti nu pot afirma ca nu exista niciun dumnezeu dar nici nu recunosc vreunul;

– agnosticii teisti nu pot demonstra existenta unui dumnezeu dar totusi cred in existenta unuia;

ignosticii insista pe ideea ca cercetarea existentei unui dumnezeu este absurda, pentru ca el este dincolo de experienta umana, etc.

Opunandu-se agnosticismului, in primul Conciliu din Vatican, Biserica Catolica a susţinut ca „plecand de la lucrurile create, Dumnezeu poate fi cunoscut cu certitudine prin lumina naturala a mintii”.

Adaug acum cateva opinii personale:

– mie mi se pare ca agnosticii sunt niste credinciosi nehotarati , pentru ca desi nu sunt aliniati la o credinta anume, au preluat ideea existentei un zeu din literatura religioasa si pentru ca folosesc ca argumentatie tot credinte sau idei filozofice, si nu demonstratii bazate pe fapte;

– agnosticii imi par niste credinciosi pe jumatate, fiind prea isteti sa creada „umplutura” religioasa servita impreuna cu ideile fundamentale in literatura religioasa dar, in acelasi timp, fie prea ignoranti stiintific incat sa poata sa ajunga la o concluzie rationala, fie pur si simplu prea lenesi sa caute un raspuns cert, preferand temporar unul indecis.

ideea unui Creator, fie el incognoscibil sau nu, este o marota a sistemului uman de gandire, care este obisnuit din vechi timpuri sa atribuie o cauza antropomorfa fenomenelor si obiectelor materiale, deci prin extensie, scot din palarie un creator pentru intreaga lume, nemultumiti de ideea ca aceasta ar putea sa apara pe cale naturala.

– am intalnit si agnostici care triseaza cu idei tip „Grand Design”, argumentand ca Dumnezeu n-a intervenit asupra lumii decat la facerea ei (chiar si prin Big-Bang), si doar a stabilit initial proprietatile, -restul fenomenelor au decurs „natural” + liberul arbitru, incercand  sa spulbere demonstratiile stiintifice ateiste. Numai ca, vorba lui Laplace, Dumnezeu este o ipoteza cosmogonica care trebuie demonstrata. Ei bine atunci, agnosticul imi spune: „-Aceasta ipoteza nu poate fi demonstrata pentru ca esenta Lui scapa simturilor noastre !”. Dar bine mai draga, daca scapa simturilor noastre insemna ca nici nu poti avea vreo dovada sa o susti, si fara dovezi,  ramane TOT O CREDINTA CA SI ORICARE ALTA !

La final sa recapitulam:

Credinciosii au convingerea ca pot sa-l cunoasca si sa-l intalneasca pe Dumnezeu in cercetarea naturii lumii – fiind obligati sa respecte intocmai preceptele religioase ale cultului de care apartin, inclusiv in chestiuni ridicole datand din copilaria omenirii.

Agnosticii nu adera la o religie anume dar nici nu neaga existenta lui Dumnezeu, afirmand ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut, iar existenţa lui nu poate fi probata (demonstrata).

Ateii neaga existenta lui Dumnezeu ca si a oricarei divinitati.

De mentionat ca elemente de ateism existau deja in epicurismul grec (sec. III i.e.n), Epicur formuland „Principiul Raului” sau „Paradoxul lui Epicur”- unul din cele mai vechi si mai puternice argumente ale ateismului contra religiei monoteiste:

„Vrea Dumnezeu să oprească răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic si nu este dumnezeul promis. Poate Dumnezeu să oprească răul, dar nu vrea? Atunci el însuși este rău si nu este dumnezeul promis. Poate și vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci Dumnezeu nu exista, altfel de ce  mai există rău în lume?”

Anunțuri

Posted 20 Octombrie 2011 by Liviutz in Si altele.., Stiinta

Tagged with , , , , , , ,

10 responses to “Credincios-Agnostic-Ateu

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sunt de acord ca simpla cercetare a lui D-zeu e absurda. Incearca documentarul Ancient Aliens cand ai timp, e interesant, chiar daca multe din problemele discutate acolo nu sunt noi, sunt doar pus la un loc. Cred ca suntem produsul sau macar upgradeul unui civilizatii extraterestre. In rest, evolutionism 99.99%.
    Sunt de acord si cu toate concluziile tale, daca ma lamuresti cine a fost fotonul initial al creatiei. Nu accept teoria Big Bang-ului in ciclu infinit.

    • Ok, deci esti un fel de agnostic scientologic :-).

      Serios vorbind, originea speciei umane este o problema iar originea Universului este alta problema -mult mai complicata.

      – Privind originea speciei umane, te dezamagesc, dar exista nenumarate dovezi serioase ca in Univers abunda caramizile vietii, iar aceasta apare oriunde gaseste conditii favorabile ! Acestea, plus evolutia, plus dovezile paleontologice demonstreaza ca aparitia omului inteligent pe Terra este un proces fara discontinuitati, 100% natural.

      – Problema originii Universului este mult mai dificila, iar daca Big-Bangul este cat de cat sigur, exista inca multe necunoscute – pe care oamenii de stiinta le recunosc ca atare ! Printre ele sunt: motivul prevalentei materiei fata de antimaterie, natura gravitatiei, natura masei, structura si natura unor particule elementare preconizate teoretic dar inca neidentificate, principiul incertitudinii legat de si posibilitatea existentei a mai multor micro-dimensiuni intre care ar putea exista schimburi energetice, existenta unor „urme” in acest univers privind ciocnirea cu alte Universuri sau privind alte Big-Banguri, densitatea si structura in materie si energie a Universului, fizica particulelor in conditii de gravitatie colosala cum a fost in Big-Bang si cum este in gaurile negre – si, bineinteles, cauza efectiva a Big-Bangului.

      – Teoria unui Univers ciclic fara inceput si fara sfarsit nu este o teorie prea inteligenta, este mai mult o rezolvare filozofica a problemei, iar in stiinta rezolvarile sunt puse in ecuatii, nu in cuvinte ! Actualmente exista teorii cosmogonice mult mai destepte, dar si mai complicate – o sa reiau pe larg intr-un articol.

      Pe cand eram tanar ca tine si eu eram atras de senzationalul parastiintific, citind tot despre extraterestrii. Din acea perioada am ramas fan SF. Dar eu invidiez noile generatii pentru ca prin WWW au acces aproape nelimitat la stiinta adevarata ! Asta va obliga la o informare continua, daca vreti sa aveti opinii cosmogonice rationale -„necredincioase”. Te atrage senzationalul ? Adancimile stiintei contin niste fapte mai stranii decat orice SF, sunt chestii care iti fac parul maciuca cum este de pilda principiul incertitudinii !

      Este o mare provocare sa aflam „de ce ” ! Numai ca trebuie sa avem rabdare si sa ne obisnuim cu faptul ca stiinta nu se hazardeaza sa ofere ad-hoc explicatii holistice, stiinta avanseaza pas dupa pas, ridicand rand pe rand val dupa val. Este frustrant ca n-o sa apucam SA STIM TOTUL despre TOT, asa cum ne amageste reductionist religia ? ESTE O ABORDARE GRESITA (desi omeneasca – asa suntem construiti)), TREBUIE SA NE OBISNUIM CA (POATE) N-O SA STIM NICIODATA TOTUL !

  2. Pai asta fac agnosticii, se bazeaza pe faptul ca n-o sa stim niciodata totul. Pare rezonabil sa fiu de acord cu treaba asta. Ma framanta niste lucruri totusi, printre care originea Universului. Repet, originile omenirii sunt relativ usor de explicat dupa ce le incadrezi in imaginea de ansamblu.
    Voiam doar sa nu intram intr-un cerc vicios cu Universul fara sfarsit si fara inceput.
    Intrebarea mea nu e „De ce?”, ci „Cum?”. Nu ma intereseaza scopul, ci vreau doar sa inteleg modalitatea. Nu cred ca notiunile de bine/rau isi au sensul de la un anumit nivel incolo, insa cred ca sunt o fiinta morala prin constructie. Asa e natura mea si nu cred c-o sa pot zbura prea departe de punctul asta de referinta. Acum mi se pare un adevar universal valabil, insa intuiesc ca supravietuirea speciei trebuie sa fie prioritara. Iar supravietuirea e de multe ori imorala, nu?
    Mereu m-a intrigat modelul furnicilor care contruiesc continuu catre ceva aparent absurd. Extrapoland, mi-e sa nu fim pe acelasi drum, dar la o alta scara.
    De fapt, sunt aproape sigur ca vreau sa fiu pe drumul asta, de upgrade continuu. Am aroganta sa cred ca offsetul fata de furnici ne-ar permite accesul catre lucruri „infinit” mai interesante. Am „credinta” ca anumite lucruri o sa le inteleg doar dupa ce o sa ajung suficient de sus, atat intelectual cat si spiritual (nu religios!). Asta e viziunea mea, la 26 de ani.

    • Multi ani frumosi inainte Omule ! Esti intradevar mai tanar, eu am sarit de 40.

      La subiect: Asa este, „Cum” este intrebarea corecta, mi-a scapat mie din viteza ! „De ce” este deja o intrebare filozofica – la care am raspuns in unele posturi anterioare: „De ce ? Pentru ca asta rezulta din proprietatile fizice ale Universului, pentru ca este posibil, iar ceea ce este posibil se va intampla cu siguranta undeva/candva !”
      „De ce?” este o falsa problema, si nu ne ajuta obiectiv cu nimic, numai pentru a calma „vocile” constiintei !

      Ei, agnosticii se refera la un Creator care nu poate fi perceput., eu ma refeream la cunostiinte. Eu ziceam ca n-o sa stim totul despre tot, adica despre o multime practic infinita – dar privind in perspectiva, cred ca omenirea va ajunge sa stie tot ce o intereseaza intr-un anumit domeniu, asa cum stim astazi (cam) tot despre Terra – iar altadata nu stiam mai nimic ! Lucrurile se complica putin daca Universul este totusi infinit (sau exista si alte Universuri sau alte dimensiuni) sau daca insasi proprietatile Universului ascund anumite parti sau aspecte, noi fiind parte din Univers nu putem face abstractie de legile lui. Este, de pilda, cazul partii observabile a Universului, noi receptionam numai informatiile care au avut timp sa ajunga la noi cu viteza luminii – o constata specifica, privind restul ce excede perceptiei noastre putem doar sa extrapolam – pe principiul ca nu stam intr-o pozitie privilegiata !

      Subliniam ideea ca trebuie sa acceptam ca mai ramane mereu ceva de descoperit, n-o sa primim cunoasterea totala si o sa zicem: – Da, asta este chiar Totul, m-a opresc aici !

      Morala este o categorie filozofica foarte imponderabila, nu exista in lumea reala – asa ca ai grija ! Singura morala care rezulta din structura materiei este „dorinta” ei de a se prezerva, de a supravietui in aceasta forma avansata de agregare.

      OK, este important ca gandesti si-ti pui intrebari, dar mereu trebuie sa ai in minte natura foarte prozaica a realitatii, Universul NU S-A NASCUT CU UN SCOP, CI DOAR CU PROPRIETATI ! Noi oamenii suntem o forma de agregare avansata a materiei/energiei care a rezultat din aceste proprietati SI ATAT ! Aceasta lipsa de „scop” nu trebuie sa te tulbure, trebuie sa o accept ca atare, asa cum acceptam ca apa e uda si iarna nu-i ca vara !

  3. „Universul NU S-A NASCUT CU UN SCOP, CI DOAR CU PROPRIETATI”. Stiu si inteleg conceptul intr-o oarecare masura, dar n-am ajuns inca la acceptare.
    Nu sunt convins ca Universul e omogen. Cred ca e foarte eterogen in compozitie. Deci e posibil sa fie eterogen si in proprietati. Speculez.
    Pe mine ma intereseaza dezvoltarea durabila ca sa ne permita timp suficient sa crestem ca civilizatie. Ma declar mutlumit daca as pune pe hold religia. E posibil totusi sa fie o falsa problema.
    Paranoia devine maxima atunci cand te gandesti ca teoriile conspiratiei au inceput sa fie alimentate de cei desconspirati in prima faza.
    Performanta in cunoastere o poti face doar la nivel individual sau cel mult in mici grupuri. Natura umana nu ne lasa sa fim suficient de altruisti si de dezinteresati pentru scopurile nobile ale educatiei si progresului. Cu morile astea ma lupt acum.

    • Ei, Universul nu poate fi eterogen in proprietati – astea sunt universale. Poate fi eterogen la anumita scara ca si compozitie/densitate, dar la scara macro legile fizicii exclud anomaliile, este omogen si izotrop. Asta a fost deja probat din observatiile facute de observatorul spatial WMAP, partea care o vedem noi din Univers (cea din interiorul „orizontului de timp”) este chiar suspect de omogena – daca ne gandim la teoria inflatiei !

      Daca o sa devenim sau nu o civilizatie cosmica tine de imprejurari, nu poate sa garanteze nimeni ca n-o sa explodeze o supernova prin vecini ! 🙂

  4. Asta cu supernova e ca drobul de sare. Riscul meseriei pana la urma…
    Mai discutam despre omogenitate dupa ce aflam cum e cu gaurile negre. Sunt cel putin un exemplu de instabilitate. Am vazut o faza interesanta in Through the Wormhole, cand se face vorbire despre „dark matter”. Orice observatie facuta pana acum se refera doar la Universul cunoscut, care inseamna Dumnezeu-stie-cat-de-putin. 🙂 E cel putin riscant sa aplicam principiile astea (si asa putin intelese) la intreg Universul. Asta ca sa nu mai vorbesc de Universul de Universuri.
    Din punctul meu de vedere, sunt sanse maxime sa fim intr-o „bula”, una din multe.
    Cea mai ciudata ipoteza mi se pare aceea cu Universul simulat de un mega software.
    Cu cat aflam mai multe, cu atat aflam cat de putin stim de fapt despre TOT. Cu toate astea, suntem „condamnati” sa mergem pe autostrada asta. Eu, unul. mor de curiozitate.

    • He, he, pai tu acum imi vorbesti de omogenitate la scara..Universului de Universuri ? Esti prea ambitios frate – ei vezi, d-aia ziceam ca poate n-o sa putem sti chiar totul ! Dar este posibila si varianta opusa, poate ca stiinta va demonstra ca acesta este singurul Univers, va stabili cauza Big-Bang , s.a.m.d. Asta ziceam eu, daca te ambitionezi sa faci presupuneri despre un eventual „intreg” – risti sa dai in credinta – pentru ca nu ai date sa tragi concluzii.

      Da, suntem precis intr-o bula (=univers), problema este ca nu stim (inca !) ce este dincolo de bula… Dar este gresit sa alergam tot timpul dupa Fata Morgana, cunoasterea vine in trepte, sa asteptam sa le urcam una cate una, fara speculatii gratuite privind dimensiunea scarii sau privind ce-o sa ne astepte sus !

      Nici nu este sanatos sa alergi dupa cunoasterea infinita si absoluta – luand exemplu de la alte vietuitoare, este suficient sa cunoastem mediu in care traim ! Altfel este contraproductiv, este ca si cum am refuza toate femeile din viata noastra alergand dupa un foto-model gen Laetitia Casta – sa zicem ! 🙂

      Chestia cu Universul virtual, fie el si cibernetic, este doar o speculatie filozofica, exista un curent filozofic clasic care afirma ca nu avem cum sa cunoastem realitatea obiectiva, ci doar ceea ce interpretam noi a fi realitate prin prisma senzatiilor noastre inerent subiective si limitate ! Sa punem problema asa inseamna sa ne legam la cap fara sa ne doara ..doar asa de dragul conversatiei.

  5. Imi place sa-mi imaginez diverse scenarii. SF-urile au si ele rolul lor. Aproape toate descoperirile au plecat de la speculatii. Asta era ideea mea. Sunt de acord cu politica pasilor marunti, insa imi place si filosofia, in egala masura. Viata in sine nu se poate desprinde de filosofie, cel putin asa vad eu. Fiecare isi contruieste sistemul propriu dupa care incearca sa existe. Nu exista rebeli veritabili, toti suntem conservatori pana la urma.

    • OK, traim intr-o tara (oarecum) libera si, deci, imaginatia este libera ! 🙂

      Dar NU UITA, pentru ca tu sa ai O BAZA pe care sa-ti FONDEZI IMAGINATIA, cohorte intregi de oameni de stiinta s-au benoclat prin lunete si telescoape si au ros creioane toata noaptea, CALCULAND: A patrat + B patrat =…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s