Alte 10 greseli frecvente in cultura cactusilor   Leave a comment

Va propun o continuare a articolului precedent trecand in revista alte 10 greseli frecvente in cultura cactusilor:

1. Se achizitioneaza plante „la prima vedere”, eventual din supermarket, fara o minima informare prealabila. La modul ideal, daca ati constatat ca va plac cactusii, ar fi bine sa va informati dinainte pe net privind caracteristicile lor, astfel incat sa va satisfaca gusturile, conditiile si pretentiile, nu cumparati mai intai ca sa constatati ca este vorba de un cactus care creste prea mare, nu face flori abundente,  nu aveti expunere solara suficienta, etc – astfel ca va sfarsi pe scara blocului !  Aceasta familie de plante este foarte diversa – acesta fiind unul din punctele ei de atractie, astfel veti putea alege dintre:

Planta etiolata (crestere anormala - lumina insuficienta)

  • cactusi columnari, cactusi globulari, cactusi cu filamente repente, cactusi „ramurosi”/ramificati, etc;
  • cactusi cu crestere rapida, (cum sunt Opuntiile, columnarii), cactusi cu viteza de crestere „normala” si cactusi cu viteza de crestere mica;
  • cactusi care fac flori facil (adica ating maturitatea sexuala rapid, cum sunt cei mici-globulari) si cactusi pentru care va trebui sa asteptati un numar mare de ani – cum sunt columnarii (atentie la legendele urbane: TOTI cactusii pot face flori IN FIECARE AN – depinde numai de conditiile de cultura si de varsta plantei);
  • cactusi nepretentiosi in cultura, cactusi cu pretentii de nivel general si cactusi dificili in cultura – in special cei din zone extrem de aride;
  • cactusi care supravietuiesc iarna afara („hardy„),  cactusi care rezista pana la aprox. 0C (majoritatea) si cactusi sensibili la frig (min 10C, in special cei tropicali, Melocactus, Discocactus, Uebelmania, Myrtillocactus, Zigocactus, Peirekiopsis, etc;
  • cactusi care necesita lumina solara maxima (recomandati pentru sere sau exterioare) si cactusi care accepta si o expunere mai slaba, cum ar fi pe un pervaz luminos (ex: unii Gymnocalycium);

2. Urmatoarea greseala: nu se face inspectia plantelor nou achitionate.  Orice planta dupa achizitie, trebuie minutios verificata, atat in partea aeriana (cautand pete, cicatrici, umflaturi suspecte) dar mai ales la partea subterana – respectiv la radacini. Astfel, trebuie curatat cu atentie si rabdare TOT solul de pe radacini si coletul plantei, cu atat mai mult daca este vorba de turba. Urmariti daca exista urme de paduchi lanosi, oua de daunatori, umflaturi suspecte pe radacini, apoi insasi starea radacinilor (putrezite, uscate, etc). Apoi se fasoneaza radacinile subtiri (nu si cele pivotante, groase, etc) si eventual se aplica si un insecticid preventiv (+fungicid daca exista leziuni de dimensiuni mai mari). Apoi se lasa planta la zvantat 5-7 zile (in functie si de conditiile climatice), ulterior putand fi plantata.

3. Urmeaza cateva erori legate de (trans)plantare. Prima ar fi legata de alegerea gresita a ghiveciului de plantare din punct de vedere al volumului. Privind volumul ghiveciului, o vreme a existat in randul colectionarilor credinta ca ghivecele trebuie sa aiba dimensiuni mai curand reduse fata de radacinile plantei – reducandu-se  astfel „artificial” riscurile asociate udarii in exces combinate cu o compozitie prea organica a solului. Daca sunteti incepatori sau nu aveti sol adecvat, puteti merge temporar pe aceasta idee si sa transplantati anual, dar „avansatii” stiu sa prepare un sol mineral adecvat si sa dea plantei suficient spatiu ca sa se dezvolte normal ! In aceste conditii, s-ar putea ca planta sa stagneze aparent -timp in care isi va dezvolta radacinile, dar ulterior vom avea satisfactia de a vedea-o dezvoltand un aspect „natural”.

Atac paianjen rosu

4. Dupa cum ziceam, o alta problema este si  alegerea gresita a ghiveciului de plantare din punct de vedere al formei. Astfelse pune problema adancimii adecvate a ghiveciului, in functie de tipul radacinilor plantei – pivotante sau superficiale. Ca regula generala, plantele din zone mai aride au radacini adanci iar cele din zone cu regim pluviometric mai abundent, au radacini la maturitate care nu prea trec de 10 cm. Evident, plantele tinere au radacini mai putin dezvoltate, dar timpul zboara repede. Daca ghiveciul disponibil este mai adanc decat necesar, asezati la baza un strat de sparturi de roca.

In alta ordine de idei, ghivecele de plastic negru sunt cele mai indicate, cele de import rezistand multi ani. Avand in vedere radacinile plantei, este limpede ca forma ideala a ghiveciului este cea rotunda, dar colectionarii sunt deseori nevoiti sa concentreze multe plante pe suprafete reduse, preferand ghivecele cu sectiune patrata.

5. O alta problema este asezarea adecvata a radacinilor si coletului fata de sol la (trans)plantare. Rasfirati cu grija radacinile in ghiveci, in forma naturala (de obicei piramidala). Atentie sa nu indoiti radacinile, mai ales pe cele pivotante sau pe cele groase, planta va petrece mult timp cu repararea erorilor voastre si va avea dezvoltare incetinita. Daca ghiveciul utilizat este patrat, este semnificativa si pozitia de plantare fata de laturi, la latitudinile noastre si mai ales in conditii (frecvente) de expunere insuficienta la soare, plantele tind sa se incline spre soare pentru a receptiona cantitatea maxima de energie. Mentineti deci aceeasi pozitie fata de soare, si nu „indreptati” plantele inclinate (heliotropism), o vor face din nou consumand energie pretioasa.

6. Un alt aspect  important este pozitia coletului fata de sol. Intai trebuie sa va amintiti sa lasati 2 cm intre buza ghiveciului si nivelul solului, volumul „golului” astfel creat trebuie sa fie umplut la udare cu apa suficienta ca sa patrunda solul pana la baza ghiveciului. Daca ghiveciul este mai voluminos, e posibil sa fie necesar un interstitiu mai mare ! Apoi asezati coletul plantei (portiunea care face legatura intre radacini si „corpul” aerian al plantei)  la limita solului, dar cu grija sa nu ramana radacini afara (se vor deshidrata) sau dimpotriva, sa plantati prea adanc (risc de putrezire a partilor aeriene ale plantei). Este recomandat sa puneti pietris in jurul coletului, pentru a evita pierderi legate de putrezire – urmare a udarii excesive combinate cu o compozitie prea „organica” a solului. Exista colectionari care completeaza intreaga suprafata ghiveciului cu pietris, in special pentru rolul estetic, dar eu nu va recomand, ascundem astfel indici privind umiditatea solului, atacuri ale paduchilor lanosi , etc

Arsuri (de frig in acest caz, dar si cele solare arata la fel)

7Transplantari prea dese sau prea rare. Din experienta mea, plantele cultivate in ghivece ar trebui transplantate, in medie, cam la 2-3 ani. Aceasta regula are mai multe exceptii, respectiv se poate transplanta mai rar daca este evident ca plantei ii merge bine, sau in cazul plantelor batrane, cu metabolism mai lent. Viceversa, se transplanteaza (si se verifica radacinile sau se schimba compozitia/structura solului) ori de cate ori este limpede ca planta nu se simte bine dincolo de perioada de acomodare cu noua situatie,  sau din motive particulare, care impun aceasta.

8Transplantarea in perioade neadecvate. Se recomanda transplantarea in lunile ianuarie-februarie, cand majoritatea plantelor sunt in repaus vegetativ, iar insoleierea este slaba. La nevoie se poate transplanta si toamna tarziu cand plantele au intrat in repaus,  dar atunci exista ceva riscuri mai mari legate de deshidratarea accelerata in conditiile unor zile de toamna insorite.

9. „Fortarea”  plantei dupa transplantare. Trebuie sa se stie ca transplantarea este o trauma pentru planta, cu atat mai mult daca se  schimba si celelalte conditii de cultura, nu numai solul (expunere solara ca intensitate si directie, etc). De aceea, planta are nevoie de o perioada de readaptare si trebuie tratata cu rabdare. Cel mai important, (daca este sezon) nu udati cel putin vreo 2-3 saptamani, apoi  reluati udarea prudent numai daca observati semne de intrare in vegetatie ! Daca este iarna, nu udati deloc pana la primavara !

De asemenea, dupa transplantarile in sezonul vegetativ, nu plasati planta proaspat transplantata in plin soare, ci la o umbra „luminoasa” – pana cand observati reintrarea in vegetatie !

10. Arsurile. Cactusii trec in sezonul rece printr-un repaos hibernal si primavara se trezesc relativ tarziu (in functie de specie), mecanismele de aparare si autoreglare punandu-se in miscare mai lent. In conditiile in care nu miscam planta din pozitia ei de peste iarna, ultimele straturi de celule crescute in toamna s-au maturizat si exista ventilatia necesara, atunci arsurile de primavara n-ar trebui sa apara. Dar daca aducem in plin soare o planta pana atunci umbrita sau daca nu am oprit vegetatia plantei decat toamna tarziu sau nu asiguram ventilatia necesara, ne vom alege cu niste arsuri care pot urati planta. Arsurile se cicatrizeaza partial cu timpul, eventual fiind ascunse de procesul de crestere, dar raman martore unei greseli de cultura ! Arsurile pot sa aparea si in zilele toride de vara – cum sunt in Bucuresti de pilda, fiind in pericol in special plantele cu epiderma deschisa la culoare si cele care stau imediat langa geam, recomandandu-se filtrarea luminii solare excesive de la pranz printr-o retea horticola, perdea, hartie alba, etc.

Bineinteles, exista riscul arsurilor in sezon oricand mutam brusc o planta de la umbra la soare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s