28 iunie 1940 – zi de doliu pentru Romania   Leave a comment

N-am prea mult timp in acest mijloc de vara,  dar nu poate fi trecuta cu vederea una din cele mai negre zile din istoria Romaniei, asa ca in cele ce urmeaza reiau dupa inconstantin.ro:

ULTIMATUMUL

28 iunie 1940 a reprezentat o cotitură dramatica în istoria României prin ocupaţia sovietică a estului teritoriului românesc cunoscut sub denumirea generică “Basarabia, Nordul Bucovina şi Ţinutul Herţei”. Este ziua în care s-a dat start comunizării țării, genocidului comunist sau Holocaustului Roșu.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov – tratatul de neagresiune semnat la 23 august 1939 intre Germania si Uniunea Sovietica – și a Protocolului secret care împărțea sferele de influență între cele două puteri imperialiste, la 26 iunie 1940 URSS adresa României un ultimatum prin care cerea “înapoierea cu orice preț” a Basarabiei și cedarea părții de nord a Bucovinei.

Ultimatum sovietic cedarea Basarabiei si a nordului Bucovinei Ultimatul sovietic cedarea Basarabiei si a nordului Bucovinei 2

[ IMG: anr.infodeea.ro ]

La 28 iunie, orele 11, guvernul român comunică acceptarea dictatului, cerând sovieticilor prelungirea termenului de evacuare, de patru zile începând cu data de 28 iunie 1940; sovieticii fixează finalul retragerii pentru 3 iulie 1940, ora 14:00, ora Moscovei.

Doliu National Romania Basarabia

[ IMG: anr.infodeea.ro ]

TRAGEDIA GEOGRAFICĂ ȘI DEMOGRAFICĂ

3.776.309 locuitori și o suprafață de 50.762 km2 din trupul României au fost lăsate prada furiei oarbe a hoardelor rusești. La 29 iunie, tancurile rusești acupa abuziv Ținutul Herța, pe lângă Basarabia și Nordul Bucovinei. Nordul Bucovinei, Ținutul Herta, nordul și sudul Basarabiei au fost incorporate de către Stalin în RSS Ucraineană.

La 2 august 1940 – RSSA Moldoveneasca – ce făcea deja parte din componenta URSS – a fost împărțită în două: o parte a fost incorporată Ucrainei, cealaltă a fost alipită restului Basarabiei anexate, constituind RSSA Moldoveneasca. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuti, prin alipirea părţii de nord a Bucovinei cu ţinutul Herţa şi cu cea mai mare parte a judeţului Hotin (Khotyn) din Basarabia.

Imediat după ocupație a început exterminarea românilor: arestați, împuscați, torturați, deportați în Siberia, supuși foametei provocata de regimul bolșevic. Între 1940 și 1950, conform recensămintelor oficiale efectuate de autoritățile rusești, o treime din populația românească a dispărut; de la 3.200.000 în 1940, au mai rămas doar 2.229.000 în 1950.

La 22 iunie 1941 Armata Româna va trece Prutul, începând eliberarea teritoriile pierdute, care vor scapă, până în 1944, de jugul rusesc. În retragerea din Basarabia, armata rusă va aplica tactica distrugerii totale: 42 de biserici, 28 de școli, 32 de localuri ale unor instituții publice, 79 ale autorităților au fost aruncate în aer.

MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ

Cel mai tragic episod al Holocaustului Roșu rămâne a fi masacrul de la Fântâna Albă.

Fantana Alba

[ IMG: anr.infodeea.ro ]

Pe 1 aprilie 1941, trupele sovietice au executat fără milă un număr de aproximativ 3.000 de civili români, locuitori de pe Valea Siretului, care încercau să se retragă din Bucovina de Nord, anexată de ruși, în teritoriile noastre.

Pe 28 iunie 1940, ca urmare a ultimatumului adresat României de către Uniunea Sovietică, administrația civilă și militară a țării noastre a fost obligată să se retragă din Basarabia și din partea nordică a Bucovinei. Imediat, în haosul creat, sute de familii românești au încercat să treacă în Bucovina ce nu fusese anexată de sovietici, dar s-au lovit de refuzul noii autorități de la Moscova, care a dat ordin ca oricine se apropie de granița proaspăt trasată să fie executat fără somație. Așa se face că, în noiembrie 1940, 40 de familii din Suceveni, alte câteva sute din Ostrița, Horecea, Șirăuți, Cotul Ostriței sau Buda au fost surprinse și decimate cu rafale de mitralieră de către soldații sovietici, supraviețuitorii și familiile acestora fiind ulterior deportați în Siberia.

Dar crimele sovieticilor nu s-au oprit aici. În primăvara lui 1941, serviciile secrete ruse au propagat în rândul populației române din Bucovina de Nord că, pentru o scurtă perioadă de timp, trecerea graniței în România este un lucru acceptat de autorități. Încrezători, românii care abia așteptau să se întoarcă pe teritoriul țării noastre s-au constituit într-un grup masiv, de peste 3000 de persoane, și – pe 1 aprilie 1941 – s-au îndreptat spre granița sovieto-română. Oamenii erau de loc de pe Valea Siretului, din satele Bănila Moldovenească, Dăvideni, Trestiana, Iordănești, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești, Suceveni, iar pentru a dovedi caracterul pașnic al demersului lor au arborat în fruntea coloanei un steag alb, icoane și cruci de brad. La 3 kilometri de graniță, în locul numit Poiana Varnița, grănicerii sovietici au somat coloana să stea în loc, dar grupul de români a ignorat ordinul și a mers mai departe, moment în care s-a declanșat iadul: sovieticii – echipați cu mitraliere performante – au început să tragă în plin, secerând laolaltă copii, femei și bătrâni. Rușii nu s-au limitat la atât. Echipaje de cavalerie au ieșit din pădure și au plecat în urmărirea supraviețuitorilor, omorându-i cu sabia. În bestialitatea lor, sovieticii au agățat de coada cailor pe cei care încă mai respirau și i-au târât, în chiote războinice, până la cele 5 gropi comune săpate din vreme, la liziera pădurii. ”În acele gropi, pământul s-a mișcat apoi două zile, până ce toți românii aruncați acolo și-au dat și ultima suflare”, povestesc în cărțile document dedicate acestui genocid foarte puținii supraviețuitori, deportați și ei în Siberia. Strigător la cer, autoritățile de la Moscova au trecut în anonimat genocidul, declarând că a fost vorba doar de un incident minor, în care ”un grup de 20 de persoane a încercat să treacă fraudulos granița”.

Totuși, mărturiile istoricilor și ale supraviețuitorilor spun clar, răspicat și negru pe alb că, pe 1 aprilie 1941, în locul numit Fântăna Albă, 3.000 de români au fost executați mișelește de sovietici doar pentru ”vina” de a-și dori întoarcerea acasă. Pentru a cinsti memoria celor dispăruți în acest tragic eveniment, în fața Mănăstirii Putna a fost ridicată a troiță-monument, piedică în calea uitării și reper pentru eternitate a sacrificiului făcut de 3000 de români nevinovați.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s