Elixirul tineretii – o posibilitate reala   2 comments

Instinctul de conservare este adanc scris in genele noastre, AUTOCONSERVAREA fiind unul din cele 3 principii care definesc Viul (alaturi de autodezvoltare si autoreproducere). De aceea, ne vine greu sa acceptam ca viata umana este limitata, iar destui se pacalesc singuri imbratisand ideile naive ale diverselor religii – care, ca sa vezi, promit la unison „viata vesnica” prin „reinviere/reincarnare„, asa pur si simplu, fara nicio dovada.

Numai ca natura inconjuratoare ne plesneste peste ochi si ne trezeste la realitate – TOATE fiintele mor si materia lor este reciclata (iar daca este sa privim si mai departe, pare ca pentru toate este un sfarsit – planete, stele, ba chiar si Universul insusi ar putea avea un sfarsit). Dar oare DE CE trebuie sa moara fiintele ? Nu este oare o risipire a unui know-how pe care-l deprind in cursul existentei lor ?

Nu, Natura a ales pentru fenomenul numit Viata o alta cale: o cale a progresului genetic al speciei, nu al individului, progres numit EVOLUTIE, . Contrar unor opinii neavizate, evolutionismul (modern, caci de la Darwin a trecut mult timp) NU presupune generatii succesive din ce in ce mai complicate ci unele din ce in ce mai adaptate – cu toate ca de cele mai multe ori gradul de complexitate este asociat unor sisteme adaptive superioare.
Cum functioneaza rutina naturala este clar: o generatie traieste doar atat cat este necesar sa procreeze si eventual sa-si creasca copiii pana la stadiul de adult, apoi incepe declinul, rolul biologic s-a terminat si parintii trebuie sa dispara. TREBUIE  sa fie asa, caci altfel generatiile succesive ar ajunge sa se concureze reciproc pentru resurse – o concurenta neloiala in viziunea evolutionista.

Ei bine, acest scenariu este scris in genele noastre, fiintelor vii fiind efectiv programate ca sa imbatraneasca si sa moara. Se pare ca aceasta programare are doua strategii – o data („hardcoded”) pentru ca ciclurile replicarii celulelor sunt limitate la un numar magic (cu exceptia celulelor stem si a leucocitelor, iar in acest domeniul se vorbeste de telomeri) si a doua utilizeaza metode de control hormonalhormonii (tot niste proteine de fapt) fiind substantele de control pentru toate tipurile de vietuitoare.

Numai ca Omul a ajuns in etapa in care poate sa domine si sa manipuleze legile naturii, deci odata identificate, putem sa manipulam si mecanismele imbatranirii ! Adevarul este ca in acest domeniu inca „bajbaim”, dar ne apropiem din ce in ce mai mult de momentul intelegerii definitive a acestor procese.

Pozitionarea hipotalamusului (fotio: Wiki)

Pozitionarea hipotalamusului (foto: Wiki)

Dintr-un articol publicat de New Scientist (tradus de Daniela Albu pentru Scientia) aflam noutati privind imbatranirea creierului si a intregului organism:

– Maestrul-papusar la nivelul creierului este o mica structura cerebrala arhaica numita hipotalamus. Hipotalamusul este centrul sistemului vegetativ, avand functii extrem de importante: termoreglarea, reglarea senzatiei de foame si satietate, coordonarea actelor instinctive si a manifestarile instinctuale (frica, furie, etc), regleaza ciclurile circadiene (ritmul somn-veghe), coordoneaza activitatea glandelor endocrine, initiaza controlul emotiilor si a activitatii sexuale, influenteaza direct metabolismul si imunitatea, etc.

– Cercetatorii de la Colegiul de medicina Albert Einstein din New York au analizat diferentele dintre concentratiile diversilor hormoni prezenti in creierul soarecilor tineri fata de cei batrani. Astfel, au remarcat ca soarecii care imbatranesc produc niveluri ridicate de factor  „NF-kB” – un complex de proteine care joaca un rol major in reglementarea reactiilor imunitare. Pentru a studi efectul acestora asupra imbatranirii, cercetatorii au format 3 grupuri, din care unul martor, altul caruia i s-a aplicat o terapie genetica pentru inhibarea „NF-kB” si celalalt, caruia i s-a stimulat productia de factor „NF-kB”. Rezultatele au confirmat astepteptarile: cei cu valori mari ale factorului „NF-kB” au trait chiar mai putin decat grupul martor, in timp ce soarecii carora li s-au administrat inhibatori, au trait mai mult cu 20%. Si nu numai ca au trait mai mult, dar au ramas mai mult timp tineri, in plenitudinea capacitatilor fizice si intelectuale !

– S-a desprins astfel ideea ca hipotalamusul „initiaza” batranetea prin intermediul acestui hormon. Cercetarile ulterioare au aratat ca factorul NF-kB reduce nivelul unei substante produse de hipotalamus, numita  „hormonul de eliberare a gonadotropinei”  (GnRH), cunoscut mai mult pentru rolul sau in reglementarea pubertatii si a fertilitatii. Rezultatele unui experiment ulterior in care s-a injectat soarecilor GnRH subcutanat si direct in hipotalamus, au confirmat aceasta ipoteza – soarecii ramanand mai mult timp tineri exact ca in primul experiment – fara sa apara niciun efect secundar !!

– Reiese de aici posibilitatea ca administrarea periodica a GnRH sa inhibe unul din mecanismele imbatranirii. Din pacate, mai sunt necesare multe cercetari, caci imbatranirea este un proces adanc inscris in gene si utilizeaza mai multe mecanisme in acelasi timp.

In context, sa amintim si rezultatele altor experimente legate de imbatranire:

– administrarea de Rapamicina (medicament imunosupresor produs dintr-o bacterie gasita in Insula Pastelui) a demonstrat experimental ca prelungeste viata drojdiilor si a soarecilor. Concluzia este ca mecanismul natural al imunitatii joaca un rol in imbatranire !

– administrarea experimentala de resveratrol viermilor si mustelor a produs cresterea duratei vietii acestora cu 70% ! Se presupune ca resveratrolul (substanta regasita indeosebi in strugurii negrii) actioneaza asupra procesului de multiplicare a celulelor si protejeaza telomerii .

restrictia calorica cu pana la 30% aplicata rudelor noastre apropiate – macacii (de asemenea soarecilor, ramelor, etc) a demonstrat ca prelungeste durata vietii – si exista numerosi adepti care urmeaza aceasta cale. Se pare ca aceasta restrictie intarzie rata multiplicarii celulelor si, ca urmare, a „contorului” de care vorbeam la inceput.

man-vs-machine

– intr-un articol foarte recent am citit ca o echipa de cercetatori de la Harvard Stem Cell Institute a reusit sa intinereasca inima, muschii si maduva spinarii unui soarece varstnic prin transfuzii cu sange de la soareci tineri. Se pare ca aici este implicat GDF-1, un hormon mai putin cunoscut care face parte din proteinele ce formeaza familia factorilor de crestere.

– Anil Rana de la Universitea California (Los Angeles) a coordonat un studiu prin care s-a identificat in creier o gena-gunoier denumita generic „parkin„, care curata deseurile biologice din celulele cerebrale. Experientele asupra musculitei de otet le-au prelungit viata cu pana 28%, acestea ramanand, de asemenea, in buna forma fizica mai mult timp.

In alta ordine de idei, cercetarile asupra cancerului sunt legate direct de procesul de imbatranire, caci in celulele canceroase s-a defectat tocmai acest contor al multiplicarii limitate iar acestea refuza sa mai moara.

Ca o concluzie, sa remarcam ca, pe termen mediu, aceste cercetari vor aduce momentul mult visat cand vom obtine elixirul tineretii. Dar pe termen lung, constructiile biologice fragile si instabile (intentionat instabile, caci altfel nu aparea Evolutia !!) vor fi depasite de constructiile tehnologice, realizate, paradoxal, tocmai de inteligenta unei fiinte biologice – OMUL. Mai ales ca vom fi pusi in situatia de a ne parasi cuibul terestru, in cautare de noi resurse – asa cum prevestea luna trecuta si celebrul fizician Stephen Hawking. Acolo, in spatiu, vom avea nevoie de niste corpuri mult mai stabile, rezistente in conditiile vidului si radiatiilor cosmice.

2 responses to “Elixirul tineretii – o posibilitate reala

Subscribe to comments with RSS.

  1. aia cu transfuziile poate da idei nocive

    • Asa-i, si nici macar nu este o idee noua ! Se spune despre Elisabeta de Bathory (7 august 1560- 21 august 1614) ca facea baie in sangele unor fete tinere ca sa-si mentina frumusetea.
      Pe de alta parte, aici este vorba de cercetatori care cauta adevarul in slujba oamenilor. Desigur, exista oricand riscul folosirii gresite a rezultatelor unor cercetari (vezi si cazul celebru al energiei atomice), dar astea sunt niste derapaje colaterale, beneficiile sunt mai mari decat riscurile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s