Archive for Iunie 2013

Flora pe Arnota   Leave a comment

Am dat ieri o fuga pana pe varful Arnota (1184 m), ca un antrenament pentru marile expeditii de vara. Ca de obicei, nu m-am lasat impresionat de privelistea cetoasa a culmilor muntoase ale Builei si Capatanei si de haurile pe fundul carora curg Bistrita si Costestiul, ci am „vanat” vegetatia montana – in special cea suculenta. Si am avut ce vedea !

Va arat si voua cate ceva, doar cat sa va vina dorul de duca:

Posted 30 Iunie 2013 by Liviutz in Alte suculente, Ghid C&S

Tagged with , , , , , , ,

Curentii cosmici   Leave a comment

Ori de cate ori am ocazia, tin sa va amintesc ca simturile noastre limitate percep o foarte mica parte din Realitatea Universului, si chiar si aceea este interpretata subiectiv, omenesc adica. De ce este asa, este logic – percepem numai partea Realitatii care ne este necesara sa ne indeplinim rolul biologic, practic este un compromis intre consumul de resurse si scop.

Numai ca o mutatie recenta aparuta in procesul evolutiei noastre ne-a dotat cu niste creiere babane (mai exact evolutia „a observat” ca un creier „dastept” este cea mai buna investitie  pentru supravietuirea speciei) si RATIUNEA a extins cu mult limitele simturilor noastre. Astfel, OMUL, o mica colectie de atomi locuind un bolovan ce se roteste in jurul unei stele banale dintr-o galaxie medie continand inca alte vreo 300 de MILIARDE de stele, a ajuns sa inteleaga la scara a insasi Mariei-Sale Universul ! Asta este cu adevarat remarcabil, gandindu-ne cat de scurta este istoria noastra stiintifica la scara evolutionista, ca sa nu mai zic de o scara universala – practic, numai cat o clipire. Avansand in acest ritm exponential, ne asteptam sa ajungem foarte departe, chiar si genialul Hawking aprecia ca in vreo 200 de ani vom elucida toate marile intrebari privind Universul. Nu stiu daca va fi chiar asa, nu stiu daca vom afla vreodata totul – dar nu ma bantuie acesta dilema, numai habotnicii cred intr-un „adevar absolut si ultim”.

Scuzati introducerea cam lunga, iata despre ce doream sa va vorbesc:

Am aflat de pe Scientia (articol tradus de George-Cristian Podariu) ca saptamana trecuta o echipa de astronomi in frunte cu Brent Tully a prezentat la Marsilia conferinţa „Curentii cosmici: observaţii şi simulări” . Este o realizare foarte importanta care releva  miscarile materiei vizibile aflate in jurul nostru pana la o distanta de 300 milioane de ani-lumina (articolul original poate fi citit aici: http://arxiv.org/abs/1306.0091).

Se stie ca Universul local nu este omogen, la scara macro arata ca o retea de clustere de galaxii legate in filamente gigantice (sute de mii de galaxii !) separate de spatii relativ goale. Se stie de asemenea ca acestea reprezinta doar mica parte vizibila a materiei totale, mare parte din Univers fiind ocupat de materia intunecata, care nu emite si nu absoarbe lumina. Toate acesta materie este afectata de doua forte colosale: gravitatia si forta misterioasei energii intunecate – cea in sarcina careia este pusa expansiunea accelerata a Universului, fenomen care se produce de la Big-Bang incoace.

curentii cosmici

Utilizand datele din ultimul timp ale telescoapelor spatiale (Hubble, Planck) si terestre (Hawai), echipa de cercetatori a realizat o harta 3D a distributiei materiei din Universul Local, precum si a vitezelor si directiilor de deplasare ale acestora. A reiesit astfel tabloul impresionant al unui Univers framantat, in care gigantice filamente de galaxii „curg” pe directia unor curenti astrali, atrasi de anumite zone „fierbinti” din punct de vedere gravitational, ocolind in acelasi timp marile „viduri” cosmice. Desigur, la scara umana aceste miscari nu sunt semnificative decat pentru intelegerea ansamblului Universului, de pilda va mai dura vreo 4 miliarde de ani pana cand galaxia noastra, Calea Lactee, va intra in coliziune cu galaxia vecina, Andromeda – prinsa la randul ei in acelasi curent cosmic.

Aceasta imagine ar putea fi comparata cu miscarile de convectie ale apei oceanelor sau cele ale suprafetei Soarelui – framantata de uriase campuri magnetice. Privind imaginea, putem observa cum mare parte din materia vizibila din Universul Local curge catre „The Great Attractor”, mare capcaun cosmic aflat in zona superclusterului galaxiei Centaurus. De asemenea, putem vedea zone de mica densitate ale spatiului, care sunt „evitate” de materia cosmica. Problema este ca nu intelegem care este cauza acestor anomalii spatiale. Deocamdata.

Cotabita pentru tata   Leave a comment

Tocmai am aflat cu surprindere ca lui tata ii place Cotabita ! Ma rog, este dreptul lui, s-ar putea sa fi fost si el tanar odata, fredonand refrenele la moda in timp ce construia socialismul 🙂 !

Acu’ c-a venit vorba de socialism, cei mai tineri trebuie sa stie ca n-a fost o perioada omogena, dupa prigoana si saracia din anii 50-60,  prin anii 70 (pe fondul cresterii economiei globale de dupa razboi) nici in Romania nu era asa rau, si erau destui care au crezut cu sinceritate in proiectul „societatii socialiste multilateral dezvoltate” (ma rog, aia care n-au crezut erau la puscarie si la Canal). Numai ca la conducere a ajuns un activist politic incult („Ceasca”) care n-avea habar de economie si care cu varsta a devenit din ce in ce mai paranoic si mai rupt de realitate. Iar in cele din urma esafodajul artificial bazat pe o industrializare fortata si mare consumatoare de resurse  a inceput sa cedeze – in tandem cu escaladarea nebuniei „independentei” cu orice pret, platita cu marfa din magazinele noastre goale.  Dar astea sunt fineturi, lumea uita, ia sa facem acum un referendum, sa vedem cati sunt de acord sa ne intoarcem la un socialism cu fata umana ? Ehei, am avea o surpriza ! 🙂

Sa revenim la oile noastre, si hai sa recunoastem ca nu e deloc rau Cotabita, cand era mai tanar era chiar rocker, a activat in trupa studenteasca Redivivus, apoi in 1983 a ajuns la Holograf, cu care a scos primul disc „Holograf 1„, pe vremea cand era si Pocorschi acolo. A fost nevoit sa plece din trupa dupa ce Secu i-a refuzata de doua ori viza de iesire necesara unor turnee in strainatate. Ulterior se lanseaza in muzica „usoara”, numita in afara pop. Dupa 90′ l-am vazut mai des la televizor, a avut colaborari punctuale, a prezentat pe la Mamaia, etc. Revenirea spectaculoasa si-o face cu VH2, din nou langa Mihai Pocorschi, alaturi de care a scos cateva piese chiar faine.

Dedicatie speciala pentru tata, astazi o sa ascultam o piesa din „epoca usoara” (de fapt era Iepoca de Aur 🙂 ) Piesa „Incearca” face parte din albumul „Noapte albastra” (unul din cele mai bune albume de muzica usoara all-time, in opinia mea), lansat in anul 1988 la casa de discuri Electrecord. Versuri: Dan V. Dumitriu. Muzica: Cornel Fugaru. Inregistrare TVR la emisiunea” Slagare în devenire”, 1987, Sala Radio.

O tempora, tanar mai era Cotabita – ca si tine, tata, nu-i asa ?

Timpul incearca iar sa stearga grabit
urmele pasilor tai.
Un zambet candva fericit,
ma cheama din nou inapoi.

Tu ai plecat dintr-un orgoliu stupid
iar eu am cazut ca un vultur ranit !
In lipsa ta imi pare ziua grea,
Nu-i noaptea pe cer nici o stea !

Incearca,
sa crezi tot ce-ti spun,
Hai, incearca,
sa vezi ce-a fost bun,
Chiar daca ti-e greu cand privesti inapoi.

Incearca, chiar dac-am gresit,
Hai, incearca, voi fi fericit
daca totusi,
vom sti sa fim iar amandoi.
Incearca, incearca, poate totusi,
vom sti sa fim iar amandoi !

Poate c-a fost doar un castel de nisip,
visul ce l-am faurit.
Poate ca doar ne-am mintit,
cand de iubire-am vorbit.

Dar cand tacerea ne invaluie acum
si simt ca suntem la capat de drum,
as vrea sa mai cred ca-i doar un vis urat
si nu este totul pierdut !

Incearca,
sa crezi tot ce-ti spun,
Hai, incearca,
sa vezi ce-a fost bun,
Chiar daca ti-e greu cand privesti inapoi.

Incearca, chiar dac-am gresit,
Hai, incearca, voi fi fericit
daca totusi,
vom sti sa fim iar amandoi.
Incearca, incearca, poate totusi,
vom sti sa fim iar amandoi !

SI INCA: „Conventional„, piesa de Ion Cristinoiu, aparuta pe albumul „Noi ramanem oameni„, 1989,  Electrecord

Ne privim stingheri, tacerea ne invaluie grea,
parca ne-ar lipsi curajul sa mai spunem ceva.
Nici macar nu stiu care dintre noi a gresit concret,
stam ca doi straini intr-un ascensor coborand prea-ncet.

Seara s-a lasat si vremea curge parca mai greu.
Nu stiu ce sa fac, ce drum va fi de-acum al meu.
Pe un tarm pustiu m-am trezit din vis aruncat de val,
rob al unui timp, care nu-i al meu, trist si ireal.

Conventional,
ne-am despartit,
ca doi actori intr-un film banal
si ne-am grabit, scriind SFARSIT,
de parca n-ar fi fost nimic real.

Conventional,
noi ne-am privit,
uitand iubirea ce ne-a legat.
Un ideal
am risipit
cu-n bun ramas
si-un zambet conventional.

Nesfasite ploi bat in geam cu degete reci,
parca ar simti ca vrei pe totdeauna sa pleci
si ar incearca sa se faca zid pus in calea ta,
Sa te razgandesti si din dragoste sa nu poti pleca.

Conventional !

Nu ne (mai) temem, dar sa nu uitam ca ne-am temut   Leave a comment

Zece arici Aldea

Bai fratilor mai tinerei, va vine sa credeti ca a fost o vreme in Romania in care nu puteam sa ascultam muzica decat la radio sau la pick-up (noi eram cei ascultati :)) ? Cum, nu stiti ce e ala pick-up ? Fie, sunteti iertati ! Poate stiti de „platane” – ceva de genul ala, dar ai nevoie de discuri de vinyl.

Si inca nu asta era problema principala, ci atmosfera tensionata de suspiciune generala, statul la cozi pentru mancare si alte bunuri uzuale, interdictia de a calatori in Occident, mass-media limitata si controlata 100%, lipsa unui orizont – si multi au ajuns pe fundul Dunarii in disperarea de a trece la sarbi (comunisti si ei, dar cu fata umana), etc. Brrr, cred ca e util sa ne amintim cum a fost, pentru comparatii cu cotidianul.

Ei bine, in plin comunism, anii 70′ au fost mai relaxati, situatie de care au beneficiat si multe trupe romanesti pop-rock – Mondial, Metropol, Phoenix, Sfinx, pleiada de trupe timisorene, etc.

In anii 80′ au crescut proportional atat lipsurile cat si represiunea PCR. In aceste conditii, trupele rock promovau si o revolutie underground, prilej de piese cu subinteles care scapau cumva aprigei cenzuri. Nu va imaginati ca erau prea pe fata, caci imediat te lovea cu interdictia (de grad 1 – interdictie la radio-tv, grad 2 – interdictie de a concerta, grad 3 – interdictie de a scoate discuri, grad 4 – interdictie de a circula in libertate, s.a.m.d.).

Mai era cate unul mai tacanit care incerca marea cu degetul (gen Andries, care prin anii 80′ canta cantece foarte „deochiate” prin unele concerte mai periferice :)). Un astfel de kamikaze a fost si celebrul DAN ANDREI ALDEA, compozitor, solist vocal si multi-instrumentist, lider al formatiei Sfinx in perioada ei de glorie (o sa mai revin la el si in alt post).
Ei bine, in 1979 scoate la Electrecord un single (vinyl 45 rtm) in nume propriu, continand 2 melodii: „Zece arici inamorati” si „Noi nu ne temem„. A DOUA ZI, discul este interzis si eliminat din magazine !
Pai cred si eu, caci daca in prima piesa aluziile erau mai fine, cea de-a doua era o bascalie feroce la proletcultismul comunist – nu mai zic de titlul instigator ! Partener de rebeliune i-a fost cunoscutul poet Marin Sorescu, cel care a scris versurile.

Acum, poate ca celor tineri le poate parea o piesa ciudata, dar ascultand-o in teroarea acelor ani, imi dau cuvantul de onoare ca ti se facea pielea de gaina !

Ultimele strigaturi ii apartin lui Aldea si sunt atat o parodie la folclorul-brigadier, cat si la cooperativizarea fortata. Ia sa vedem daca gustati :

Nu ne temem

Omizi, voi ultimi luciferi,
Cu peri băloşi pe trupul hâd,
V-aud prin pomii fructiferi,
Croncănitoare ca şi ieri,
Cum paşteţi frunza, cât de cât.

Aud: parcă se zbate bolta
în insomnii cu ochii vineţi,
Şi o cuprinde dârz revolta,
Şi geme lung-prelung recolta
Pe care vreţi s-o compromiteţi.

Gândiţi cu tigva voastră mică:
„Să ne distrugă nu-s speranţe”.
Aflaţi însă că nu ni-i frică,
Şi mai aflaţi că la adică
Există chimice substanţe.

Gândiţi cu ale voastre tigve:
„Noi suntem multe ca un roi”.
Omizi, am înfruntat noi litve
Şi le-a cântat prin veac molitve,
Şi-acum o să fugim de voi?

Nu! Nu se lasă o avere
Sub laba voastră cea pătată
Căci dragi ni-s ale noastre mere,
Şi dragi ni-s ale noastre pere,
Cum nu ne-aţi fost voi niciodată!

Noi ţânduri, ca pe-o cărămidă,
Vom face haita cea vicleană
Marş înapoi în crisalidă !
S-o afle orişice omidă,
Şi însăşi neagra coţofană !