Nu ne (mai) temem, dar sa nu uitam ca ne-am temut   Leave a comment

Zece arici Aldea

Bai fratilor mai tinerei, va vine sa credeti ca a fost o vreme in Romania in care nu puteam sa ascultam muzica decat la radio sau la pick-up (noi eram cei ascultati :)) ? Cum, nu stiti ce e ala pick-up ? Fie, sunteti iertati ! Poate stiti de „platane” – ceva de genul ala, dar ai nevoie de discuri de vinyl.

Si inca nu asta era problema principala, ci atmosfera tensionata de suspiciune generala, statul la cozi pentru mancare si alte bunuri uzuale, interdictia de a calatori in Occident, mass-media limitata si controlata 100%, lipsa unui orizont – si multi au ajuns pe fundul Dunarii in disperarea de a trece la sarbi (comunisti si ei, dar cu fata umana), etc. Brrr, cred ca e util sa ne amintim cum a fost, pentru comparatii cu cotidianul.

Ei bine, in plin comunism, anii 70′ au fost mai relaxati, situatie de care au beneficiat si multe trupe romanesti pop-rock – Mondial, Metropol, Phoenix, Sfinx, pleiada de trupe timisorene, etc.

In anii 80′ au crescut proportional atat lipsurile cat si represiunea PCR. In aceste conditii, trupele rock promovau si o revolutie underground, prilej de piese cu subinteles care scapau cumva aprigei cenzuri. Nu va imaginati ca erau prea pe fata, caci imediat te lovea cu interdictia (de grad 1 – interdictie la radio-tv, grad 2 – interdictie de a concerta, grad 3 – interdictie de a scoate discuri, grad 4 – interdictie de a circula in libertate, s.a.m.d.).

Mai era cate unul mai tacanit care incerca marea cu degetul (gen Andries, care prin anii 80′ canta cantece foarte „deochiate” prin unele concerte mai periferice :)). Un astfel de kamikaze a fost si celebrul DAN ANDREI ALDEA, compozitor, solist vocal si multi-instrumentist, lider al formatiei Sfinx in perioada ei de glorie (o sa mai revin la el si in alt post).
Ei bine, in 1979 scoate la Electrecord un single (vinyl 45 rtm) in nume propriu, continand 2 melodii: „Zece arici inamorati” si „Noi nu ne temem„. A DOUA ZI, discul este interzis si eliminat din magazine !
Pai cred si eu, caci daca in prima piesa aluziile erau mai fine, cea de-a doua era o bascalie feroce la proletcultismul comunist – nu mai zic de titlul instigator ! Partener de rebeliune i-a fost cunoscutul poet Marin Sorescu, cel care a scris versurile.

Acum, poate ca celor tineri le poate parea o piesa ciudata, dar ascultand-o in teroarea acelor ani, imi dau cuvantul de onoare ca ti se facea pielea de gaina !

Ultimele strigaturi ii apartin lui Aldea si sunt atat o parodie la folclorul-brigadier, cat si la cooperativizarea fortata. Ia sa vedem daca gustati :

Nu ne temem

Omizi, voi ultimi luciferi,
Cu peri băloşi pe trupul hâd,
V-aud prin pomii fructiferi,
Croncănitoare ca şi ieri,
Cum paşteţi frunza, cât de cât.

Aud: parcă se zbate bolta
în insomnii cu ochii vineţi,
Şi o cuprinde dârz revolta,
Şi geme lung-prelung recolta
Pe care vreţi s-o compromiteţi.

Gândiţi cu tigva voastră mică:
„Să ne distrugă nu-s speranţe”.
Aflaţi însă că nu ni-i frică,
Şi mai aflaţi că la adică
Există chimice substanţe.

Gândiţi cu ale voastre tigve:
„Noi suntem multe ca un roi”.
Omizi, am înfruntat noi litve
Şi le-a cântat prin veac molitve,
Şi-acum o să fugim de voi?

Nu! Nu se lasă o avere
Sub laba voastră cea pătată
Căci dragi ni-s ale noastre mere,
Şi dragi ni-s ale noastre pere,
Cum nu ne-aţi fost voi niciodată!

Noi ţânduri, ca pe-o cărămidă,
Vom face haita cea vicleană
Marş înapoi în crisalidă !
S-o afle orişice omidă,
Şi însăşi neagra coţofană !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s