Cotabita pentru tata   Leave a comment

Tocmai am aflat cu surprindere ca lui tata ii place Cotabita ! Ma rog, este dreptul lui, s-ar putea sa fi fost si el tanar odata, fredonand refrenele la moda in timp ce construia socialismul 🙂 !

Acu’ c-a venit vorba de socialism, cei mai tineri trebuie sa stie ca n-a fost o perioada omogena, dupa prigoana si saracia din anii 50-60,  prin anii 70 (pe fondul cresterii economiei globale de dupa razboi) nici in Romania nu era asa rau, si erau destui care au crezut cu sinceritate in proiectul „societatii socialiste multilateral dezvoltate” (ma rog, aia care n-au crezut erau la puscarie si la Canal). Numai ca la conducere a ajuns un activist politic incult („Ceasca”) care n-avea habar de economie si care cu varsta a devenit din ce in ce mai paranoic si mai rupt de realitate. Iar in cele din urma esafodajul artificial bazat pe o industrializare fortata si mare consumatoare de resurse  a inceput sa cedeze – in tandem cu escaladarea nebuniei „independentei” cu orice pret, platita cu marfa din magazinele noastre goale.  Dar astea sunt fineturi, lumea uita, ia sa facem acum un referendum, sa vedem cati sunt de acord sa ne intoarcem la un socialism cu fata umana ? Ehei, am avea o surpriza ! 🙂

Sa revenim la oile noastre, si hai sa recunoastem ca nu e deloc rau Cotabita, cand era mai tanar era chiar rocker, a activat in trupa studenteasca Redivivus, apoi in 1983 a ajuns la Holograf, cu care a scos primul disc „Holograf 1„, pe vremea cand era si Pocorschi acolo. A fost nevoit sa plece din trupa dupa ce Secu i-a refuzata de doua ori viza de iesire necesara unor turnee in strainatate. Ulterior se lanseaza in muzica „usoara”, numita in afara pop. Dupa 90′ l-am vazut mai des la televizor, a avut colaborari punctuale, a prezentat pe la Mamaia, etc. Revenirea spectaculoasa si-o face cu VH2, din nou langa Mihai Pocorschi, alaturi de care a scos cateva piese chiar faine.

Dedicatie speciala pentru tata, astazi o sa ascultam o piesa din „epoca usoara” (de fapt era Iepoca de Aur 🙂 ) Piesa „Incearca” face parte din albumul „Noapte albastra” (unul din cele mai bune albume de muzica usoara all-time, in opinia mea), lansat in anul 1988 la casa de discuri Electrecord. Versuri: Dan V. Dumitriu. Muzica: Cornel Fugaru. Inregistrare TVR la emisiunea” Slagare în devenire”, 1987, Sala Radio.

O tempora, tanar mai era Cotabita – ca si tine, tata, nu-i asa ?

Timpul incearca iar sa stearga grabit
urmele pasilor tai.
Un zambet candva fericit,
ma cheama din nou inapoi.

Tu ai plecat dintr-un orgoliu stupid
iar eu am cazut ca un vultur ranit !
In lipsa ta imi pare ziua grea,
Nu-i noaptea pe cer nici o stea !

Incearca,
sa crezi tot ce-ti spun,
Hai, incearca,
sa vezi ce-a fost bun,
Chiar daca ti-e greu cand privesti inapoi.

Incearca, chiar dac-am gresit,
Hai, incearca, voi fi fericit
daca totusi,
vom sti sa fim iar amandoi.
Incearca, incearca, poate totusi,
vom sti sa fim iar amandoi !

Poate c-a fost doar un castel de nisip,
visul ce l-am faurit.
Poate ca doar ne-am mintit,
cand de iubire-am vorbit.

Dar cand tacerea ne invaluie acum
si simt ca suntem la capat de drum,
as vrea sa mai cred ca-i doar un vis urat
si nu este totul pierdut !

Incearca,
sa crezi tot ce-ti spun,
Hai, incearca,
sa vezi ce-a fost bun,
Chiar daca ti-e greu cand privesti inapoi.

Incearca, chiar dac-am gresit,
Hai, incearca, voi fi fericit
daca totusi,
vom sti sa fim iar amandoi.
Incearca, incearca, poate totusi,
vom sti sa fim iar amandoi !

SI INCA: „Conventional„, piesa de Ion Cristinoiu, aparuta pe albumul „Noi ramanem oameni„, 1989,  Electrecord

Ne privim stingheri, tacerea ne invaluie grea,
parca ne-ar lipsi curajul sa mai spunem ceva.
Nici macar nu stiu care dintre noi a gresit concret,
stam ca doi straini intr-un ascensor coborand prea-ncet.

Seara s-a lasat si vremea curge parca mai greu.
Nu stiu ce sa fac, ce drum va fi de-acum al meu.
Pe un tarm pustiu m-am trezit din vis aruncat de val,
rob al unui timp, care nu-i al meu, trist si ireal.

Conventional,
ne-am despartit,
ca doi actori intr-un film banal
si ne-am grabit, scriind SFARSIT,
de parca n-ar fi fost nimic real.

Conventional,
noi ne-am privit,
uitand iubirea ce ne-a legat.
Un ideal
am risipit
cu-n bun ramas
si-un zambet conventional.

Nesfasite ploi bat in geam cu degete reci,
parca ar simti ca vrei pe totdeauna sa pleci
si ar incearca sa se faca zid pus in calea ta,
Sa te razgandesti si din dragoste sa nu poti pleca.

Conventional !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s