Archive for Iulie 2013

Mutra lui Macovei   2 comments

Trece vremea si Romania se apropie de un nou ciclu electoral (intai cel prezidential). Perspectivele – controversate, ca sa nu zic jalnice. Tara asta ar fi avut nevoie de un soc, cineva care sa impuna Legea, rigoarea, stabilitatea – dar pana acum n-am vazut decat retorica stearpa. In afara de directivele UE (sabii cu doua taisuri, dar care, in ciuda carcotasilor, raman utile Europei unite), in atatia ani n-am vazut decat populism, lipsa de transparenta favorizand coruptia, decizii pompieristice, carpeli, legi pline de exceptii in folosul smecherilor, toleranta vinovata pentru infractori mari si mici – de multe ori ajunsi vedete TV.

Concluzionand, cea mai mare realizare post-ceausista pare LIBERTATEA DE A PLECA ! Din 2014, chiar putem pleca si lucra oriunde in UE. Astia care am mai ramas p-acilea, suntem din ce in ce mai blazati si mai saraci.  Multi se intreaba daca o sa aiba cine sa ne plateasca pensiile pe care noi le platim astazi celorlalti. Speranta tot in UE ramane, poate ca o sa se indure si o sa ne dea si noua pensia lor minima. S’il vous plait, s’il vous plait … ! 🙂

In plina campanie electorala, Base a iesit ieri si a mentionat in treacat cativa potentiali”prezidentialibili” de dreapta. Dintre acestia, mie mi-ar placea unul singur: Monica Macovei ! Ah, ce mi-ar placea un presedinte cu adevarat dur, intransigent, lipsit de carisma – gen Angela Merkel ! In tandem cu o Justitie independenta – sa vedem daca ar mai dormi linistit vreun sarlatan – ajuns mare politician sau vedeta TV !

Eh, sunt constient ca astea sunt exercitii de imaginatie, Romania patriarhala este profund misogina, n-ar vota un presedinte-femeie in ruptul-capului ! Si Monica cu mutra ei … ca sa te alegi nu trebuie sa fii competent, trebuie sa ai mutra = „moaca”, sa fii simpatic  – ia uitati ce zice aici „Le roi JohnnyHallyday !

Quoi ma gueule ?
Qu’est-ce qu’elle a ma gueule ?
Quelque chose qui ne va pas ?
Elle ne te revient pas ?

Oh je sais que tu n’as rien dit,
C’est ton oeil que je prends au mot,
Souvent un seul regard suffit,
Pour vous planter mieux qu’un couteau !

Et quoi, ma gueule ?
Qu’est-ce qu’elle a ma gueule ?
Si tu veux te la payer,
Viens, je rends la monnaie !

T’as rien dit tu l’as déjà dit,
On n’va pas y passer la nuit,
Ma gueule et moi on est de sortie,
On cherchait plutôt des amis !

Quoi, ma gueule ?
Mais qu’est-ce qu’elle a ma gueule ?
Quoi, ma gueule ?
Qu’est ce qu’elle a ma gueule ?

Quoi, ma gueule ?
Qu’est ce qu’elle a ma gueule ?
Oui elle a une grande gueule,
Oui elle me fait la gueule.

Elle s’imagine que j’lui doit tout,
Sans elle je n’aurais jamais plané,
Sans elle je ne vaudrais pas un clou,
Ma gueule a bien le droit de rêver.

Et quoi, ma gueule?
Qu’est-ce qu’elle a ma gueule?
De galères en galères,
Elle a fait toutes mes guerres.

Chaque nuit blanche chaque jour sombre,
Chaque heure saignée y est ridée,
Elle ne m’a pas lâché d’une ombre,
Quand j’avais mal, même qu’elle pleurait.

Quoi, ma gueule ?
Mais qu’est-ce qu’elle a ma gueule ?
Quoi, ma gueule ?
Qu’est-ce qu’elle a ma gueule ?

Quoi, ma gueule ?
Qu’est-ce qu’elle a ma gueule ?
Je m’en fous qu’elle soit belle,
Au moins, elle est fidèle.

C’est pas comme une que je connais,
Une qui me laisse crever tout seul,
Mais je n’veux même pas en parler,
Une qui se fout bien ….de ma gueule !

(Johnny Hallyday – concert maraton pe Parc des Princes, 18, 19 si 20 iunie 1993)

PS: Daca va place Johnny, va recomand si alte doua postari mai vechi: Vivre pour le meilleure si Quelque cris.

Ana, Doamna lui 1907   Leave a comment

Astazi am citit o declaratie a lui Adrian Vasiliu – consilierul Guvernatorului BNR – care ne „asigura” ca suntem intr-adevar ultimii din UE ! Mai exact, am fost depasiti si de Bulgaria si am preluat „lanterna rosie” !  Ce blestem ne face pe noi romanii sa fim atat de „neguvernabili„, cred ca lamureste istoria noastra – pozitia geografica periferica dar totusi la intersectie de drumuri,  sangele amestecat cu al atator venetici, oportunismul nostru proverbial utilizat ca arma in lupta pentru existenta, cutumele feudale persistente pana prin secolul XIX, etc.

Jos Mita

Orice guvern a venit dupa 1989, de dreapta sau de stanga, toti o apa si-un pamant – au tolerat coruptia: coruptia mica pentru a nu-si speria electoratul cu masuri dure (care ne plac doar la nivel declarativ) si coruptia mare pentru a-si plati eforturile financiare din campanie. Asa s-a scurs averea Statului in buzunarele catorva smercheri, care, nimic de zis – erau mai bine dotati pentru  capitalismul pe care l-am dorit cu atata ardoare ! Ca asta am dorit la betie, in valtoarea lui 1989-1990, dar pun pariu pe ce vreti ca acum majoritatea populatiei ar vota pentru intoarcerea la un regim socialist „cu fata umana” !

Am citit recent doua articole pe tema coruptiei noastre traditionale, unul despre politica oportunista a „Sfantului” Mircea cel Batran, care desi declarat de Vatican  atlet al crestinatatii” (asta tinea loc de fonduri, arme sau soldati) atunci cand a decis sa lupte impotriva turcilor din cauza unui conflict de interese privind Muntenia, a fost vasalul acestora (si al polonezilor) cea mai mare parte a domniei sale („De ce s-a luptat Stefan cel Mare cu turcii ? „). Ba chiar a lasat in testament indicatia pretioasa ca mostenitorul sau sa mentina suzeranitate turceasca, turcii erau de preferat, fiind suficient de parolisti si de previzibili !

Pentru explicarea traditiei noastre multiseculare in coruptie si peschesuri (numite mai tarziu spaga), va recomand sa lecturati si un alt articol relevant („Ocărâtoarea mită“ în istoria românilor).  Cica de la greci ni se trage acest obicei – ce ironie, Grecia – inventatoarea democratiei si cea mai stralucita civilizatie europeana inainte de romani !

Mai fratilor, ideea este ca trebuie sa facem ceva, caci daca viata noastra se impute si mai rau, n-o sa mai ramana aici decat Ponta, Antonescu si Basescu – luptandu-se care sa stinga lumina, ailalti se vor fi carat demult (nu uitati ca marele START se da in 2014).  Pe de alta parte, raman destul de sceptic, inca exista o populatie rurala manevrabila electoral pe cai clasice, caragialesti si finantata in mare parte de Stat, iar tineretul activ alearga dupa bani, emigrand pe capete ! Nu prea are cine sa faca revolutie, dar nu se stie niciodata, pentru ca din ce in ce mai multa lume traieste in mediul virtual, iar de acolo sunt usor de mobilizat – a se vedea „revolutiile” vecinilor nostri turci si egipteni !

Precis ca exista un punct critic, care daca este depasit – mai de nevoie, mai din prostie – s-ar putea sa faca sa explodeze mamaliga din venele noastre, cum se intampla prin 1907 – i-a ascultati-l aici pe regretatul Valeriu Penisoara pe versurile poetului Ioan Gheorghe Pricop:

Ana-Doamna, Ana-Doamna,
Nu te puna dracu’ tu
Sa-i scrii lui barbatu-tu
Ca-s putini cosoarele,
De lucesc ca Soarele
Poate-i bine sa nu-i spui,
C-am dat coasele din cui,
Si le-am tras taman pe cute
Si-avem stranse, mii, nu sute !

Ana-Doamna, Ana-Doamna,
Doar atata tu sa-i zici,
Cate bube sunt pe-aici,
Cate guri de foame arse,
Cate gene-n lacrimi stoarse !
Cata osanda si sudalma,
Cate bataturi in talpa,
Iar spre seara, la chindii,
Ana-Doamna,
Cata moarte prin copii !

Si mai scrie-i, daca poti,
Ca ne bate ca pe hoti !
Si-am jurat sa-i fim noi nasul,
Cainelui de arendasu’ !
Ca ne-a mancat zilele,
Cum sare cu bilele,
Ne-a incrustat-n talpi copite,
Ne-a facut din oameni, vite !

Ana-Doamna, Ana-Doamna,
I-auzi clopotele plang,
Chipuri de pamant se strang
Cum mai scapa Soarele,
Cum mai vin topoarele !
Ana-Doamna, Ana-Doamna,
Pe pamant, in miez de noapte,
Umbla ‘907
Tunuri gem, codrul boceste,
Brazii mor, dar tara creste !

Ana-Doamna, Ana-Doamna,
Mai intreaba-l doar atat:
Ce numar poarta la gat ?
Ca fiind mai mare-n rang,
Lui i-am pregatit un streang !

Ana-Doamna, Ana-Doamna,
Astea randuri ai de scris,
La boierul, la Paris !