Archive for Mai 2014

… cu apa salcie si calda si rea !   Leave a comment

Rezultatele alegerilor europarlamentare mi-au adus aminte de versurile Elenei Farago – „era o fantana cu cumpana grea, cu apa salcie si calda si rea” …

Trupa mea de suflet a fost si a ramas CELELALTE CUVINTE – poate si pentru ca dragostea este o apucatura de tinerete si odat’ ce fuse,  nu se mai intoarce.
Continuatoare originala a perioadei de maturitate a Phoenix-ilor fugiti peste granita, oradenii de la Celelalte Cuvinte faceau inca din anii ’80 o muzica proaspata, un hard-rock intelectual si foarte romanesc amestecat cu influente folk-rock, rock progresiv si rock alternativ. Daca in perioada post-decembrista calitatea albumelor a variat, primele doua albume reprezinta o capodopera nationala, sunt piese pe care as vrea sa le ascult si de pe catafalc !

Pretentiosi si chiar elitisti in muzica si versuri, i-am vazut destul de rar in concerte, pastrandu-si nota de rar elixir care trebuie gustat cu lingurita. Noroc cu glorioasa epoca a internetului, cand ale lor piesele de rezistenta ne pot fi oricand aproape. Desi e greu, e tare greu sa stabilesti care e cea mai buna piesa a lor, mai ales ca printre note iti vorbeste si Maria Sa Tineretea …

In intro, neuitatul Motu’ Pittis:

Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Ca toate şoselele lumii.
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghiţele humii.

Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieţii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.

Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,
Ca toţi însetaţii din viaţă.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie şi caldă-i gonea.
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe faţă.

Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii…

Acum intra in scena chitarile …

Suculente hardy – mai 2014 (1)   2 comments

Colectia mea de plante de exterior sta strajuita de un munte, de aceea primavara vine mai tarziu decat pe alte meleaguri – abia daca s-a incalzit putin. Dar la vremea asta plantutele debordeaza de sanatate, luptand corp la corp pentru un loc mai bun sub soare. Iata aici cateva suculente hardy, saptamana viitoare o sa va arat multimea de boboci pe cactusii de exterior. Enjoy !

Spre viata „artificiala” – un pas mai departe   14 comments

Afirmam si in alte posturi aceasta evidenta: Viata – doar chimie si fizica !  Fiintele reprezinta un fenomen perfect natural, consecinta a cresterii complexitatii (locale, in conditii propice) materiei, pe traseul: supa de quarci, fotoni, atomi usori (H si He), stele de generatia 1, stele de generatia 2 + sistemele planetare, planete cu conditii favorabile, Viata.

Echilibrul fortelor nucleare si distributia particulara a electronilor in jurul diverselor nuclee atomice fac posibile un numar colosal de combinatii chimice, iar din unele din acele combinatii am evoluat noi. Caci toate fiintele sunt o colectie mai mare sau mai mica de substante aflate in permanente reactii chimice – facand schimburi de materie cu mediul si alimentate cu energie direct sau indirect de Soare sau alte astre.

Inteligenta umana (sa recunoastem, achizitie foarte recenta la scara evolutionista) a facut pasi importanti in deslusirea fenomenelor care „anima” o fiinta vie, principalele obstacole fiind multitudinea de procese bio-chimice si, mai ales, scara infinitezimala la care acestea se produc – scara la care nivelul nostru tehnologic abia acum a ajuns. Si pentru ca o problema cheie este sistemul de „asamblare” a fiintei din substante chimice comune, numeroase studii s-au axat pe studiul ADN.

Ce inseamna inca 2 baze ADN

In aceste domenii s-au facut progrese imense, dar sa nu uitam ca ABIA in 1953 a fost pus in evidenta ADN-ul ! De atunci am deslusit ca acesta este un lant dublu al unui polimer tinut legat de legaturile de Hidrogen ale unor „trepte”. In mod curios, aceste „trepte” sunt formate din doar 4 tipuri de baze azotate, celebrele Adenina, Citozina, Guanina si Timina. Si pentru ca acestea se pot lega chimic doar doua cate doua (A cu T si viceversa, G cu C si viceversa), rezulta ca dubla elice a ADN-ului este legata cu doar DOUA tipuri de perechi de substante chimice – legaturi care contribuie decisiv la procesul de duplicare exacta a ADN-ului in procesul de multiplicare a celulei.

Ei bine, dupa marele succes al lui Craig Venter – care a reusit sa anime o bacterie inlocuindu-i ADN-ul original cu unul „artificial” asamblat in vitro din segmente disparate, o echipa de cercetatori de la Scripps Research Institute (SUA) au anuntat in revista Nature ca au introdus cu succes o a TREIA pereche de baze azotate in ADN-ul unei bacterii Escherichia coli (aceeasi E-coli care produce infectii intestinale si urinare), iar bacteria s-a reprodus si a functionat normal cu codul modificat !

Mai exact, reusise  introducerea acestor noi baze azotate inca de acum cativa ani, dar mecanismele celulare de intretinere nu reparau si aceste „exo-trepte”, astfel incat ele dainuiau putin si nu erau transmise urmasilor. Problema a fost solutionata prin scufundarea celulei intr-o solutie continand noile baze si adaugarea unei substante cu rol de caraus intra-celular – intocmai cum se intampla in procesul natural. In aceste conditii, ADN modificat a fost reparat si duplicat corect, singurul motiv pentru care nu era transmis pe termen lung urmasilor fiind cel evolutionist: nu exista si SCOPUL biologic pentru care bacteria sa mentina aceasta modificare ! Caci se stie, secventele ADN au rolul principal de a codifica fabricarea unor proteine necesare organismului.
De aceea, urmatoarea tinta a cercetatorilor este aceea de „a upgrada” modificarile ADN astfel incat acesta sa produca proteine utile organismului, iar de aici se intrevede o uriasa gama de aplicatii medicale, industriale, protectia mediului, etc.

Ca sa zugravim realist situatia, trebuie sa subliniem ca mai avem pana la a „produce” o fiinta vie de la zero, in aceasta etapa invatam sa manipulam „softul unui computer”, n-am construit si computerul ! Deocamdata, experientele asupra ADN folosesc ca echipament de testare si replicare mecanismele celulare naturale – care la randul lor prezinta un grad mare de complexitate. Dar ideea este ca se apropie momentul in care vom „fabrica” o fiinta de la zero, din substante chimice banale. Si iata, nu numai copiind o solutie naturala/terestra, ci INVENTAND unele noi !

Sa abordam si acest punct de vedere – ingineria ADN merge spre fundamentele microscopice ale Vietii si exista voci tematoare care ridica probleme de etica si securitate biologica, cerand o legislatie mai restrictiva. Parerea mea este ca ORICE ESTE POSIBIL SE VA INTAMPLA, orice poate fi descoperit va fi descoperit,  indiferent cate baraje legale incerci sa ridici. De aceea, cred ca este mai constructiv ca cercetarea sa ramana „la vedere”, pentru a asigura macar respectarea normelor generale de biosecuritate.

Mica Modificare

Bun, acest pas inainte spre deslusirea mecanismelor celulare conduce la cateva concluzii:

1. Cum am mai spus, si aceasta comunicare stiintifica demonstreaza ca deslusirea functionarii unui organism viu este pur si simplu o chestiune tehnica, inginerie biochimica ! Nu este nimic misterios, va veni negresit ziua cand vom stii TOT despre aceste mecanisme biologice, si inca va veni repede. Un organism este o „adunatura” de substante chimice asezate la locul potrivit, iar odata puse acolo functioneaza „de la sine” datorita legilor Universului ! 

Negresit, aceste cunostinte deschid o cutie a Pandorei, dar ca si in cazul altor descoperiri (vezi energia nucleara) totul depinde de cum sunt utilizate, iar progresul stiintific nu poate fi oprit. De pilda, poate ca ar trebui sa ne bucuram ca nu traim vremea cand orice scolar poate crea un virus letal in laboratorul scolii, dar poate sa ne para si rau ca nu am apucat acele vremuri cand durata medie a vietii va fi de 300 de ani ! 🙂

2. Mai exista o perspectiva: ne gandim ca Natura terestra s-a „chinuit” 3,5 MILIARDE de ani sa „produca” o fiinta inteligenta, plus multitudinea celorlalte minunate adaptari naturale. Dar iata ca NOI, stim deja sa construim lucruri mai performante decat cele naturale ! E adevarat ca de multe ori solutiile naturale ne-au fost model si Natura „ne da inca lectii”, dar sa privim viitorul, creatiile noastre vor depasi limitele biotopului terestru (daca nu o si fac deja), vor depasi limitele programate prin ADN !  Evolutia biologica nu mai este de ajuns pentru noi – trecem la evolutia tehnologica  – si cate oare nu se vor schimba radical ?! (amendament: o evolutie tehnologica poate fi privita ca o etapa extinsa a evolutiei biologice).

3.  In al treilea rand, sa observam ca acest succes arata ca Viata – asa cum o stim noi de pe Terra – nu este o solutie unica, ci admite diverse variante constructive (din ce stim pana acum, se pare ca toate fiintele terestre functioneaza cu acelasi mecanism ADN, de la elefant la cea mai mica bacterie – dovada ca toate au evoluat din aceeasi bacterie). In mediul terestru, probabil din motive de abundenta, ADN-ul contine doar doua perechi de perechi de baze azotate. Dar iata ca se poate si cu 3 si probabil cu mult mai multe baze. Poate ca exista Viata si fara baze, poate si fara ADN, poate si fara multiplicare, etc. Iar acest lucru ne arata, brrrr,  cat de raspandita trebuie sa fie Viata in Univers si multitudinea uriasa de posibilitati ! Iar pe mine unul, zau ca aceasta concluzie nu ma entuziasmeaza deloc, daca stim un lucru sigur despre Viata, stim ca ea este un fenomen foarte competitiv …

 

Dezastrul de la Crucible Theatre   Leave a comment

Fratilor, sunt distrus – Ronnie a pierdut finala ! 🙂

Ei bine, n-am fost deloc surprins, am remarcat inca din partida cu Joe Perry (in crestere de forma, bravo Joe !) ca nu mai era Ronnie de anul trecut, nu mai avea aceeasi inspiratie si precizie – juca bine, dar nu exceptional. Se stie, in cele din urma a reusit sa-l devanseze pe Perry si au urmat doua galopuri de sanatate in compania lui Murphy si Hawkins – dar care au jucat amandoi foooarte slab, comparativ cu nivelul asteptat !

Mark-Selby-Ronnie-OSullivan

In partea cealalta a tabloului de concurs, am avut pietrele tari – Trump, Robertson si Selby:

Trump este un jucator care promite, dar care mai are nevoie de experienta, de un trainer de varf si poate si de un psiholog. Se vede ca cedeaza nervos in unele momente cheie si ia decizii hazardate in frame-uri tensionate.

Robertson este foarte bun, foarte „profi”. Daca este in „priza”,  este foarte greu de batut – imi pare o adevarata masina de snooker ! Calm, tenace, perseverent – tinand cont de tineretea lui, cred ca o sa scrie pagini glorioase in snooker. Ati auzit ce nebunie, in acest sezon are deja 101 break-uri de peste 100 de puncte !

Mark Selby a facut o partida memorabila cu Robertson in semifinala- unul din cele mai tari meciuri pe care le-am vazut vreodata. La fel ca si puternicul sau adversar, a fost extraordinar de calm si tenace, cu un mic plus de precizie si inspiratie. S-a vazut un progres evident fata de sezoanele trecute, o maturizare – care poate i se datoreaza si vietii de familie implinite, lasand in urma necazurile din anii trecuti. Mie unul, mi s-a parut ca a avut un meci mai greu in semifinala decat in finala. Si in mod clar l-a depasit pe Ronnie la jocul tactic, in special la cel de siguranta. Draga Mark, te felicit din inima, esti un campion merituos !

Si acum sa-i tabacim fundul lui Ronnie pentru marea dezamagire pe care ne-a produs-o ! Dar mai intai sa-l laudam 🙂 :

– in ciuda tuturor prostiilor pe care le-a facut in cariera, in ciuda exasperantelor fluctuatii de forma, in ciuda tuturor ratarilor neasteptate care ne-au scos peri albi, parerea mea este ca Ronnie O’Sullivan ramane geniul snookerului mondial. Caci acolo unde alti jucatori transpira mii de ore la antrenament, acolo unde alti jucatori isi gandesc sahist loviturile, Ronnie joaca instinctual si fulgerator. Iar asta place enorm, face ca jocul de snooker sa para o joaca de copii, un loc unde orice este posibil.

– si totusi este om si el, pe langa instinctul divin ii raman necesare si antrenamentul si strunirea nervilor – poate si un plus de training in tactica – caci iata ca Mark l-a depasit de aceasta data. Daca nervii l-au ajutat in proportie de 90% gratie psihologului Steve Peters (tot a mai clacat in unele lungi schimburi la siguranta), mi-a parut ca nu a fost suficient de motivat si nici suficient de antrenat. Chiar el zicea ca venea dupa 2 luni de pauza si ca se gandea la cele 6 luni de concediu pe care sa si le ia dupa turneu ! Pai nu se poate asa Ronnie, in timpul asta competitorii tai muncesc asiduu si nu au toti doua maini stangi !

Ronnie - The rocket

Anul trecut i-a reusit figura de a veni la Crucible direct din concediu, dar eu cred ca atunci a avut noroc la traseul pe tablou, plus ca editia a fost slabuta, concurentii de top nu prea au fost in forma. Dupa parerea mea Ronnie avea nevoie de mai multa motivatie si mai multe meciuri grele in tac. Si m-am temut de Mark Selby, caci cine credeti ca l-a invins pe Ronnie cu 4-3 in noiembrie 2013 in finala Openului de la Antwerp ? Un spilcuit cu initialele M.S. !

Dar cred ca nimeni nu poate sa faca presiuni asupra lui Ronnie, este departe de a avea nevoie de bani, este multi-incoronat, este deja considerat o legenda a snookerului. Nu ne ramane decat sa speram ca se va mai intalni cu Steve Peters, si acesta va sti sa-i aprinda ambitia de a lustrui iarasi diamantul care zace in el, pentru a demonstra tuturor ca nu face parte dintre muritori.  GO RONNIE !!

PS: P’asta o stiti ? Dupa finala, Ronnie a plecat (noaptea) spre casa intr-un Audi A8 Sport insotit de fiul sau de 6 ani (cel care urma sa pozeze pe masa de snooker in cazul asteptatei victorii). In imprejurari neelucidate (se pare ca ploua), a pierdut controlul masinii pe autostrada M1 si a iesit in decor. Din fericire, nici el nici fiul lui nu au fost raniti, dar povestea asta spune ceva despre Omul O’Sullivan (cu mama sicilianca !), si nu e de bine …

 

Romeo Vanica (Mondial) – punct final   Leave a comment

Compozitorul, claparul si omul de radio Romeo Vanica s-a dus dupa colegul Gabi Dragan, alaturi de care a cunoscut gloria in neuitata formatie Mondial. Desi era vremea construirii socialismului si cenzura era in functiune, erau totusi niste ani frumosi, cu tineri cuprinsi de ecourile revolutiei mondiale a muzicii rock – ani pe care eu ii stiu, cei drept, mai mult din filmele epocii si de pe discurile lui tata. Erau ani de avant economic (tocmai scapasem de ocupatia ruseasca) in care inca nu se simteau efectele dezastruoase ale propagandei gaunoase si ale cultului personalitatii – erau destui care chiar credeau ca socialismul va construi o lume mai buna.

Intre Sfinx si Phoenix, Mondial a reprezentat un prag important si foarte inalt in muzica pop-rock romaneasca. Si asta este demonstrat de faptul ca inca fredonam hituri nemuritoare cum sunt Primavara„, „Romanta fara ecou„, „Departe sunt de tine„, „Atat de frageda„, „De v-a veni la tine vantul„, etc.  Ultimele doua piese vi le-am prezentat cu alta ocazie in acest POST, haideti sa-l omagiem pe Vanica ascultand inca doua piese nemuritoare ale trupei Mondial:

1. Primavara lui Toparceanu, cu glasul lui Gabi Dragan:

2. Romanta fara ecou a lui Minulescu, cu acelasi Gabi Dragan: