Archive for Decembrie 2014

Omagiu Joe Cocker   Leave a comment

Joe Cocker

Pe scena festivalului Woodstock, 1969

Ati aflat deja ca muzica mare a pierdut o voce colosala, nebunul frumos al anilor 60-70′ – the Mad Dog JOE COCKER (20 mai 1944 – 22 decembrie 2014). Acoperind un intreg cadran muzical (soul, rock-and-roll, blues, jazz, etc), Joe a fost un star, o vedeta internationala care umplea sali si stadioane din Australia pana in State.

Urmas al lui Ray Charles, fan al celor de la Beatles, vedeta pe scena Woodstock, Joe a reusit o cariera stralucitoare pavata cu sute de slagare, mai toate memorabile. Sunt convins ca cei din generatia mea pot sa recunoasca inca de la primele acorduri o piesa marca J.C.

La finalul unei vieti furtunoase, condimentata cu toate tentatiile specifice anilor 60-70, Joe si-a gasit linistea in sanul naturii, la ferma sa de munte din Crawford, Colorado.

Dintre nenumaratele „piese de rezistenta”, am ales pentru voi „Sorry seems to be the hardest word” urmata de un bis cu „You Are So Beautiful” – live in concert la Dortmund, Germania, 1992. Iata ce inseamna sa ai voce, sa canti live la fel de bine ca si in inregistrari de studio…

Adio, adica ramai, in sufletele noastre !

 

Anunțuri

1989. Decembrie. Timisoara.   2 comments

Anii trec, generatiile se schimba, decembrie 1989 devine un eveniment istoric ca oricare altul, ocazie doar pentru festivism si defilarea politicienilor prin fata camerelor de filmat. As vrea totusi sa facem un efort si sa ne amintim de acele vremuri crancene – caci chiar si daca e stiut ca Revolutia a fost „permisa” de Marele Urs – temporar infrant pe tabla de sah a istoriei, tot a fost necesar ca o mana de oameni sa iasa in fata tancurilor si sa-si riste libertatea, sanatatea, viata. Acelor inconstienti le datoram foarte multe…

Atmosfera in Romania ceausista, pe scurt:
– dupa un boom economic al intregii Europe in anii 60′-70′ (de care a profitat volens-nolens si Romania), situatia economica in anii 80′ s-a degradat tot mai mult, agravata de izolarea fata de piata libera si de deciziile unei fara orizont industrializari fortate, comandate de un presedinte cu 4 clase – si care a avut grija sa se inconjoare numai de yes-mani incompetenti, exilandu-si potentialii concurenti din Partidul Comunist (dupa modelul sovietic).
– dupa vizitele in China si Coreea de Nord, Ceausescu a devenit si mai retrograd, astfel incat in tara domnea cenzura, delatiunea si temuta Securitate. Practic, trebuia sa-ti tii gura in orice situatie, caci puteai fi turnat si de propriul frate, ridicat apoi in miez de noapte. Te cafteau bine, iti faceau dosar si faceai cativa ani de puscarie pentru cauze de drept comun, caci in Romania oficial nu mai existau detinuti politici.
magazinele erau aproape goale, alimentele (si produsele) de baza se luau pe cartela, numai dupa ce stateai la lungi cozi. Se ajunsese in situatia ridicola in care te asezai la coada fara sa stii „ce se aduce”, si pe masura ce inaintai aflai ca s-a adus X dar s-a terminat, apoi ca s-a terminat si Y, iar daca aveai noroc te alegeai cu niste „tacamuri”. Si te injoseai luptand inclusiv cu cetateni in varsta – cam cum este astazi la pupat moaste.
– izolarea fata de vest era totala, daca nu aveai norocul sa fi sas sau evreu – ca sa te cumpere Germania sau Israelul „in vivo”. Nenumarati cetateni romani si-au gasit sfarsitul impuscati la granita sau pe fundul Dunarii, pe cand incercau disperati sa fuga in Occident.

Ei bine, pe fondul vestilor despre dezghetul Blocului de la Varsovia (in noiembrie cazuse si Zidul Berlinului), tensiunea era maxima (toti ascultam Vocea Americii si Europa Libera). DAR CINEVA TREBUIA SA FIE PRIMUL, sa-si riste viata. Si in 16-18 decembrie astia au fost Timisorenii – deloc intamplator. Acolo este alt material, istoria si convietuirea cu sarbii, maghiarii si germanii au schimbat ceva fundamental in educatia lor.
In spiritul echitatii, sa nu-i uitam si pe Bucurestenii din 21 decembrie. Si aceia au strans multa disperare si curaj, infruntand tancurile, scutierii si lunetistii, dar deja fitilul fusese aprins la Timisoara.

(Later edit: uite ce pateau cei care aveau curaj sa fie PRIMII – e prima data cand aud de revolutia ieseana din 14 decembrie: Articol Adevarul)

Lor si celor care se odihnesc in pace in cimitirele Revolutiei, le dedic acest memento, pe acordurile timisorenilor de la Promusica …

 

La 16 Decembrie, după calendare,
Era preziua Sfinţilor Strămoşi
Care strigau din neuitare să nu lăsăm urmaşilor
Povara – să vadă, s-audă şi să tacă ….

La 17 Decembrie, Duminica mare,
Cu ce durere ne-nvăţa SA FIM,
Să fim şi toţi şi fiecare,
Să dăruim copiilor speranţa, vorbirea, privirea şi lumina !

Timişoara, Timişoara, Timişoara !
Timişoara, Timişoara, Timişoara !
Timişoara, Timişoara, Timişoara !
Timişoara, Timişoara, Timişoara !

La Timişoara au coborât în stradă
Frica, deznădejdea şi speranţa;
Speranţa cea din urmă, LIBERTATEA !

Noi nu plecăm !
Noi vrem să fim !
Nu suntem laşi !
Nu suntem hoţi !
Chiar dacă ne-mpuşcaţi pe toţi !

Noi nu plecăm ! Noi nu murim !
Noi nu plecăm ! Noi nu murim !
Noi nu plecăm ! Noi nu murim !
Noi nu plecăm ! Noi nu murim !

Timişoara, Timişoara,Timişoara !
Timişoara, Timişoara,Timişoara !
Timişoara, Timişoara,Timişoara !
Timişoara, Timişoara,Timişoara !