De-a lungul ultimilor ani am citit si am participat pe net la diverse dezbateri pe tema „religie versus ateism„.
Sunt de parere ca incadrarea „opozantilor” necredinciosi in categoria „ateisti” este reductionista si in cel mai bun caz este naiva, daca nu cumva este intentionata, pentru a putea nimeri mai usor tintele adunate la gramada. Caci stiti si voi, ateistii sunt „satanisti, homosexuali, comunisti, tradatori de neam,” etc.
In general, credinciosii tind sa schematizeze si sa simplifice (una din caracteristicile lor – am mai scris despre asta si AICI), pe principiul „cine nu e cu noi este impotriva noastra” – de la Lenin citire ! Astfel, incadreaza automat contestatarii la rubrica „atei„, intocmai cum ne ziceau noua turcii la toti „ghiauri” = necredinciosi. Iar daca sunt „atei militanti” sunt si mai periculosi – pentru comunitate, tara, popor si chiar spita omeneasca.
Eu unul nu m-as defini ca ateu, ci mai curand ca sceptic. Pentru ca:
– sunt sceptic in a imbratisa parerea interlocutorului – este doar un punct de vedere dintre posibile alte 7 miliarde;
– sunt sceptic privind informatiile scrise intr-un volum de librarie – este foarte probabil ca autorul si-a dorit o mica afacere sau sa-si vada numele pe coperta;
– sunt sceptic la prima lecturare a unui articol in presa – ei au ca scop rating-ul si sunt necesare surse independente si multiple;
– sunt sceptic fata de promisiunile politicienilor, de la stanga la dreapta – prin definitie politicianul face compromisuri si isi promoveaza interesele proprii sau ale grupului;
– sunt sceptic privind rezultatele unor studii – concluziile pot depinde de cine comanda, nu mai zic ca interpretarea rezultatelor leaga de multe ori artificial cauze de efecte si omit din eroare sau intentionat alte cauze posibile;
– sunt sceptic fata de insasi firea omeneasca – omul este supus greselii iar cand nu greseste isi promoveaza interesele (in mod „firesc”);
– sunt sceptic si fata de destinul speciei pe termen lung – nu suntem decat una din multe forme de viata de pe Planeta, planeta care la randul ei este un fir de praf in imensitatea spatiului, oricand este posibil sa cada victima biliardului ceresc.
Ca sa-i dau si o nuanta filozofica, consider ca nu exista adevar 100 % ci numai proportii subunitare – fizica cuantica ne arata ca insusi Universul are baze statistice, se bazeaza pe probabilitati. De pilda, orbitele electronilor sunt niste densitati de probabilitati – electronii pot fi oriunde in jurul nucleului, exista zone cu sanse mai mari sa apara – dar niciodata cu probabilitate de 100%.
Deci daca este sa militez pentru ceva, nu este impotriva bisericilor ci pentru scepticism – care este critic, autocritic si cere mereu demonstratii. Aceasta este calea spre Adevarul „probabilistic”, chiar acceptand ideea ca nu exista un adevar ultim si 100% determinat. Este ca la papusile matrioska, undeva in spate exista un adevar si mai cuprinzator, fata de care cel prezent nu este decat un caz particular …
PS: Ca sa demonstrez ca nu sunt doar ateu :), va invit sa criticati productiile unor atei tipici – indic cateva linkuri gasite pe net:
S.A. Tokarev – Religia in istoria popoarelor lumii
Richard Dawkins – Gena egoista
Richard Dawkins – Ceasornicarul orb
Bertrand Russell – De ce nu sunt crestin PAROLA: dgsgsgsgshtur6ur6u