Archive for the ‘gheata’ Tag

Cylindropuntia glaciata la inceput de april   Leave a comment

Incalzirea globala este un fapt dovedit, dar toata lumea trebuie sa stie ca aceasta nu este decat eticheta unui fenomen complex, care trebuie analizat si inteles, caci „incalzire globala” poate sa insemne = frig extrem in anumite zone ! Ia priviti cum arata cactusii mei din exterior in prag de april:

IMG_0530

Cel mai bine intelegem acest fenomen printr-un mic experiment – luati un recipient de sticla termorezistenta gen Jena si umpleti-l cu apa rece de la retea. Imediat dupa aceea aruncati in el cateva picaturi de cerneala colorata (eventual de mai multe culori). Prin transparenta recipientului urmariti cum are loc un proces LENT de uniformizare a temperaturii in intreaga masa a apei, simbolizata de amestecul uniform al culorilor de cerneala. Ei bine, cam asta ar fi clima Pamantului in conditii de temperatura moderata.

Acum aruncati apa, spalati recipientul, puneti din nou apa rece de la retea si asezati recipientul pe o sursa slaba de caldura – cel mai bine pe calorifer. Adaugati din nou cateva picaturi de cerneala colorata si observati diferentele:

traseul trambelor de apa colorata se schimba (este ceea ce se intampla in oceanele si in atmosfera Terrei, curentii oceanici nu-si mai joaca rolul obisnuit privind incalzirea tarmurilor din zonele temperate, deci acele zone se vor confrunta cu o RACIRE a climei !);
viteza maselor colorate de cerneala CRESTE (deci ne vom confrunta cu schimbari bruste de temperatura);
– in unele zone ale recipientului se incapataneaza sa persiste zone colorate care nu se amesteca/disipa asa cu se intampla in primul caz (ne vom confrunta cu relativ lungi perioade de temperatura/clima extrema, foarte cald sau foarte frig);
se produc vartejuri de cerneala colorata – fenomen care nu se intampla in primul caz (vom avea parte de furtuni violente, dovada ca din ce in ce mai des in Romania apar fenomene de tip tornada – necunoscute in trecut);

Desigur ca incalzirea globala mai are multe efecte care nu pot fi simulate intr-un pahar cu apa, de pilda creste nivelul oceanelor (cu consecinte nefaste pentru zonele costaliere, foarte populate prin definitie) se produc anomalii termice generate de masa uriasa de apa rece produsa de topirea ghetarilor. De asemenea, este afectat ciclul carbonului, se topesc depozitele de metan de pe fundul oceanelor – ambele avand consecinte in sporirea efectului de sera si deci accentuarea incalzirii globale, etc.

In context, explicatia actualei ierni persistente pana in luna aprilie in tinuturile temperate ale globului, este urmatoarea:
temperatura ridicata produce topirea calotelor polare – a caror „albeata/albedo” ar fi reflectat inapoi in spatiu o cantitate din radiatia solara;
– in aceste conditii, temperatura in zonele polare creste si mai mult (in special vara) si este stocata initial in oceane si in apa evaporata/mase atmosferice.
– la venirea sezonului rece, aceasta caldura incepe sa fie eliberata in atmosfera si produce un fenomen persistent de extindere a maselor de aer polare pana la latitudini temperate;

Aceste fenomene sunt ciclice pe Terra – unele vietuitoare au rezistat, altele nu – noroc bun si sanatate, inca o dovada ca nu sta nimeni in cer sa ne pazeasca. Se pare ca acest fenomen ar fi produs disparitia Omului de Neanderthal, subspecie cu o inteligenta insuficient de flexibila ca sa-i permita adaptarea la schimbarile climatice.

Desi geologic suntem intre doua mari glaciatiuni, oricand este posibil sa survina o „mini-glaciatiune„, asa cum s-a intamplat acum 13.000 de ani. Cercetatorii afirma ca in urma pertubarii curentilor oceanici din pricina incalzirii excesive, Europa a fost acoperita de zapada in numai un sigur an ! Mai exact, pur si simplu primavara n-a mai venit la momentul asteptat, ci peste exact 12 679 ani !
Iar specialistii Grupului Interguvernamental pentru Evolutia Climatului (GIEC) estimeaza ca o astfel de mini-glaciatiune va sosi din nou in jurul anului 2100 !

Deci cam asa o sa fie,  o iarna bogata in zapada, Craciunul, Revelionul si cand sa culegem ghioceii o sa-i mai dea un metru-doi de omat. Si dup-aia o sa fie la mare pret excursiile la Ecuator, iar Republica Centrafricana n-o sa mai aiba probleme cu emigratia …

Mercur, o planeta „obisnuita”   Leave a comment

Intr-un articol publicat ieri de NASA, aflam vesti despre planeta Mercur (si nu, nu e vorba de horoscopul lui Neti, ala pe care-l scrie ea pe genunchi dimineata, cu 5 minute inainte de a intra in emisie).

Mercur - cu rosu zone umbrite, cu galben depozite inghetate (foto: Nasa)

Mercur – cu rosu zone umbrite, cu galben depozite inghetate (foto: Nasa)

Dar inainte de afla stirea, haideti sa subliniem niste idei – pentru elevii care trec pe aici:

Sistemul Solar este unul banal. Asemenea lui s-au format un „infinit de infinite” de sisteme stelare. In mod tipic, in apropierea stelei se concentreaza elemente mai grele – care formeaza apoi PLANETE TELURICE, adica cu suprafata stancoasa. La fel de tipic, la distanta mai mare raman gazele – mai usoare, dar care se agrega si ele sub influenta gravitatiei in planete URIASE GAZOASE. Astfel, Sistemul Solar cuprinde 4 planete telurice (Mercur, Venus, Pamant si Marte) si 4 gazoase (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun).

– Mai este un lucru important – din cauza ca sunt solide (legat de energia cinetica) si pentru ca sunt mai aproape de Soare, planetele telurice isi pierd apa inca de la formare. Abia dupa ceva vreme, cand „orizontul” s-a limpezit si ciocnirile cu tot felul de resturi devin rare, planetele telurice incep sa se raceasca si pot sa beneficieze de apa sosita odata cu comentele sosite din NORUL lui OORT (resturile inghetate care graviteaza la distanta mare de Soare, mult dincolo de orbitele planetelor pitice).

– Pe de alta parte, chiar daca beneficiaza de vreun ghetar calator, planeta nu poate pastra apa decat daca prezinta zone inghetate sau,  in cazul in care are o temperatura suficient de ridicata – are un camp magnetic suficient de puternic pentru a proteja atmosfera de vantul solar. Marte, de pilda, a avut rauri si mari, dar miezul i s-a racit prea repede si campul magnetic i-a disparut, lasandu-i atmosfera in voia vantului solar. Fara atmosfera densa, s-a racit si mai tare, intr-un cerc vicios.

Acum sa revenim la planeta Mercur:

Mercur, cunoscuta inca de pe vremea sumerienilor, graviteaza la numai 0,4 unitati astronomice de Soare, avand o temperatura care urca pana la 400 C. Cunoasteti expresia „Cand o ingheta Iadul !” ? Ei bine, se pare ca a si inghetat deja, caci NASA a anuntat ca sonda automata MESSENGER a descoperit gheata pe Mercur  ! Si unde credeti ca poate sa fie gheata pe o planeta telurica – deci asemanatoare Pamantului ? La poli, desigur ! Cu un amendament: la poli, pe fundul craterele meteoritice protejate de lumina fierbinte a Soarelui.

In final, 2 concluzii as vrea sa subliniez:

– In Univers, LEGILE NATURALE sunt UNIVERSALE, adica ceea ce numim „fizica„. In aceleasi conditii, un fenomen se intampla identic, si aici si aiurea  (vezi faza cu gheata de pe Mercur, pe Marte exista gheata in subsolul polar, etc.) !

– Cheia Vietii este apa in stare lichida. Oriunde vom gasi apa in stare lichida, sunt sanse foarte mari sa gasim si viata ! Incurajator este faptul ca apa este o substanta banala, foarte raspandita in Univers !

Posted 30 noiembrie 2012 by Liviutz in Stiinta

Tagged with , , , , , , , , , , , , , , ,

Va sfarsi lumea in foc sau gheata ?   Leave a comment

Viitorul alternativ al Universului

Saptamana trecuta s-au acordat niste Nobeluri (il stiti, premiul cetateanului-dinamita care s-a pocait la batranete), as vrea sa vorbim un pic despre premiile pentru fizica, chimie si medicina.

1. Prin anii ’20 ai secolului trecut, Edwin Hubble (confirmat si de alti astronomi) a constatat ca spectrul radiatiei provenind de la galaxii se deplaseaza spre rosu. Conform efectului Doppler, a rezultat o concluzie uluitoare pentru acele vremuri: aproape toate galaxiile se departeaza de noi ! Mai mult, a demonstrat ca exista o proportionalitate intre variatia spectrului electromagnetic al unei anumite galaxii și departarea acesteia de planeta noastra – rezultand ceea ce numim astazi „constanta lui Hubble(v = H x d, unde v=viteza, H= constanta si d=distanta). Consecinta a fost colosala pentru intelegerea realitatii: mergand inapoi in timp, Universul era din ce in ce mai mic – pana la singularitatea care a erupt in Big-Bang !

Bun, cunoastem trecutul, dar viitorul ? Va incetini oare vreodata expansiunea Universului si, inversandu-si sensul, vom pieri intr-un fierbinte Big Crunch ? Sau expansiunea va continua la infinit, Universul devenit tot mai intunecat si rece, va sfarsi inghetat pe vesnicie ? Raspunsul la aceasta intrebare ar fi destul de simplu de calculat daca am cunoaste precis compozitia/densitatea Universului.

De la descoperirea lui Hubble, tehnica a avansat si astronomii au inceput sa calculeze viteza de expansiune a unor galaxii din ce in ce mai indepartate.  Incepand din 1998 grupurile de cercetare High-z Supernova Search Team si Supernova Cosmology Project a publicat masuratorile facute pentru cateva supernove extrem de departate – rezultand o concluzie extrem de importanta: Galaxiile departate sunt accelerate mai mult decat prevedea legea lui Hubble, Universul este cuprins de o dilatare accelerata !

Acest fenomen nu concorda cu observatiile de pana atunci. In ultimii ani, chiar se descoperise o noua forma misterioasa a materiei din univers – „materia intunecata„, cea care, desi invizibila optic, „strange” galaxiile si care, ca orice forma a materiei, are  efect de franare a expansiunii !

Castigatorii Premiului Nobel de anul acesta, Brian Schmidt, Adam Riess si Saul Perlmutter au lansat ideea „energiei intunecate” – o forma stranie de energie, care nu a fost inca observata direct, dar care explica efectul de expansiune accelerata a Universului. Pana nu se va lamuri care este continutul real al Universului nu se va putea raspunde cu certitudine la intrebarea din titlu, dar va promit daca se afla o sa va anunt daca este cazul sa va pregatiti subele sau costumele de baie 🙂 ! Cei trei cercetatori isi pregatesc precis costumele de baie, pentru ca au impartit (25:25:50) 1, 44 milioane de dolari !

Model cvasicristal

2. In dimineaţa zilei de 8 aprilie 1982, Daniel Shechtman (profesor la Institutul de tehnologie al Israelului) a observat sub microscopul electronic o imagine care parea ca incalca legile cunoscute ale naturii. Pana atunci, se stia ca atomii dintr-un cristal sunt asezati in modele simetrice, repetate periodic. Shechtman a descoperit un cristal ai carui atomi erau asezati simetric, dar nu exista un model repetitiv ! (cam cum arata fractalii !) . Distanta dintre atomii cvasicristalelor lui Shechtman respecta raportul de aur, „fi”, primul numar irational descoperit in istorie (de Euclid). Cine isi mai aduce aminte de clasele gimnaziale stie ca acest numar are un numar infinit de zecimale care nu se repeta niciodata (neperiodic) !

Oamenii de stiinta sunt formati sa fie sceptici definitoriu (bine fac !) si initial au respins afirmatiile lui Shechtman. Ulterior, au fost nevoiti sa-si ceara scuze,  fiind create si alte tipuri de cvasicristale in laborator. Apoi au fost descoperit cvasicristale naturale într-un rau din Rusia, iar o compania suedeză a descoperit cvasicristale intr-un anumit tip de otel cu caracteristici extrem de dure. Cercetarile sunt in plin avant, aplicatiile cvasicristalelor fiind nenumarate !! Pentru serviciile aduse umanitatii, Daniel Shechtman a primit Premiul Nobel pentru Chimie, o diploma insotita de 1,44 milioane de dolari !

Un manual pentru multe generatii de studenti !

3. Bruce A. Beutler, Jules A. Hoffmann si Ralph M. Steinman, laureatii Nobelului pentru medicina de anul acesta au revolutionat intelegerea sistemului imunitar, relevand noi principii privind raspunsul acestuia la atacurile „inamice” si „prietene”.  Beutler si Hoffmann au fost premiati pentru cercetari referitoare la activarea imunitatii innascute, iar Ralph M. Steinman pentru descoperirea celulei dendritice si a rolului ei in imunitatea adaptiva.

Se stia deja ca omul are doua sisteme imunitare, cel innascut si cel adaptiv. Cel innascut nu este personalizat si nu are memorie dar este rapid si puternic, actionand pentru blocarea infectiei, provocand, de pilda, tumefieri,  inrosiri si cresterea temperaturii.

Daca microorganismele trec de acest baraj, intra in functiune un al doilea sistem imunitar, mai lent dar foarte inteligent, care „citeste” invadatorii prin intermediul unor celule dendritice, producand apoi anticorpii adecvati prin intermediul celulelor de tip T si B.

Acest al doilea sistem are memorie, iar organismul va reactiona a doua oara mult mai repede (pe acest principiu bazandu-se vaccinurile).

Pentru ca omul nu este un mecanism perfect (inca o dovada ca nu are o natura „divina”, fiind rezultatul unui experiment mai mult sau mai putin reusit al naturii), problemele apar cand aceste sisteme reactioneaza prea slab (provocand infectii mortale, metastaze cancerigene, etc) sau excesiv (nerecunoscand si atacand celule „prietene” – cum se intampla in cazul astmului, poliartritei reumatoide si maladiei lui Crohn). Cercetarile laureatilor de anul acesta au deschis noi directii in dezvoltarea preventiei si tratarii infectiilor, a cancerului si a bolilor inflamatorii autoimune – reprezentand practic 3 sferturi din bolile de care sufera omul.

Premiul Nobel pentru medicina are o valoare de 10 milioane de coroane suedeze (1,08 milioane de euro), jumatate din suma fiind impartita de Beutler si Hoffmann, cealalta jumatate revenindu-i lui Steinman.

Din pacate, Ralph Steinman a trecut in nefiinta la varsta de 68 de ani, cu numai 3 zile inainte de a afla vestea obtinerii Premiului Nobel. Potrivit regulamentului, premiul nu se acorda postum, dar anul acesta Comisia a facut o exceptie, numele lui adaugandu-se la cele ale altor titani ai stiintei premiati din 1901 incoace.

PS: Se mira un amic: nu exista viata dupa moarte ? Atunci care mai este scopul vietii ?  Scopul natural programat este dainuirea speciei din care faci parte, in particular si a vietii ca sistem de organizare a materiei/energiei, la modul general. Muncind pentru tine, pentru familia ta, pentru tara ta si pentru umanitate – nu faci decat sa-ti indeplinesti acest rol ! Exact ce fac si aceste varfuri, au muncit pentru ei si pentru Umanitate, iar Umanitatea i-a recompensat prin intermediu unui premiu lasat mostenire de alt cercetator – care imbogatit dintr-un compus distrugator (dinamita), a considerat de cuviinta sa construiasca post-mortem.

Morala de final imi aduce aminte de o gluma din vremea socialismului biruitor: intr-un schimb de experienta romano-japonez, conationalul nostru era foarte nedumerit de sarguinta excesiva a japonezului:

– Da’ pentru cine lucrezi tu ca un disperat ?, il intreaba pe asta mic, galben si cu ochii oblici.
– Pai, pentru mine, pentru patron, pentru Imparat si pentru Japonia !
– Aaaa, pai tu esti un fraier ma, eu lucrez doar pentru mine – caci patron n-avem, imparat n-avem si de ce mi-ar pasa mie de Japonia ?!?