Archive for the ‘Moldova’ Tag

Doar 10 zile !   Leave a comment

Mihai Şora, protestand miercuri în Piaţa Victoriei FOTO: Cleopatra David

Filozoful Mihai Şora, in etate de 100 de ani, protestand miercuri în Piaţa Victoriei ! FOTO: Cleopatra David

Jalnica clasa (sic !) politica romaneasca a facut ca Romania sa alerge intr-un cerc vicios – iata ca dupa 27 de ani de la Revolutie, ne intoarcem in anii 90′, la vremea cand Ion Iliescu, PCR-ist de frunte, era ales presedinte cu 85% din voturi, pe fondul agitarii fantoselor cu „mosierii” si expatii care veneau sa ne cumpere tara in valuta.

In mod ironic, mosieri au devenit chiar ei, pretinsii oameni de stanga (vezi palatul teleormanean al lui „Dracnea”), in fond doar niste populisti verosi care au speculat saracia si lipsa de educatie si traditie democratica a romanilor – efectiv au cumparat electoratul si, odata ajunsi in varful gramezii, li s-a parut ca pot silui Justitia, ca sa salveze fundurile lor si ale finantatorilor campaniilor lor electorale. Asa cum suna si lozincile manifestantilor, s-a demonstrat ca PSD are coruptia in ADN si este incapabil sa devina un partid democratic !

Aceeasi nefasta spirala a prabusirii in trecut, se petrece si in Basarabia – unde romani la fel de saraci si ignoranti au fost pacaliti sa voteze un Iuda putinist doar pentru ca era, vezi-doamne – socialist. Asta pe fondul coruptiei si degringoladei fortelor democrate din micul teritoriu ex-romanesc.

Pana si marinarii din Antarctica protesteaza fata de abuzurile PSD !

Pana si marinarii din Antarctica protesteaza fata de abuzurile PSD !  Respect, tinere !

Similar si in Romania, situatia actuala s-a produs si din vina opozitiei liberale – formata astazi din persoane preocupate mai mult de afaceri si mai putin de doctrina, de multe ori pactizand cu inamicul ca sa-si umple buzunarele – sunt responsabili de vidul politic invadat de PSD. Nu mai vorbesc despre raul IMENS pe care-l produc televiziunile de casa ale mafiotilor politici (cu patroni la puscarie sau urmariti prin Interpol) – cu complicitatea criminala a Comisiei Nationale a Audiovizualului de-a lungul atator ani.

In acest peisaj dezolant, licare totusi o speranta – iata ca exista si o Romanie europeana, una sensibila la principii, una dispusa sa lupte chiar si cand batalia pare pierduta. E nevoie de ei, caci iata ca in miez de noapte, hotii instalati in palatul Victoria au jefuit fara scrupule viitorul democratic al tarii, in ciuda avertismentelor cu care a plouat din toate partile: cetateni, magistrati, Comisia Europeana, ambasade, presedentiile democratiilor occidentale, ba chiar si din partea Casei Regale.

Acum nu ne-a ramas de facut decat sa luptam pana la capat, doar 10 zile ne despart de momentul cand sabia ticaloaselor ordonante va cadea pe gatul Justitiei ! Si daca nu ma ascultati pe mine, ascultati-l pe Calin Goia !

Anunțuri

Unirea din 1859 – moment de varf al istoriei romanilor   Leave a comment

Din confortul prezentului, noua celor de azi tinde sa ne scape faptul ca Unirea din 1859 a constituit UN MIRACOL ISTORIC care a depins atat de aranjamentul unic al astrelor (a se citi „interesele imperiilor vecine”) cat si de darzenia si curajul nebun al unionistilor – care nici macar nu reprezentau o majoritate clara in cele doua state romanesti.
Retineti – DE NENUMARATE ORI succesul Unirii a stat intr-un fir de par, povestea fiind demna de un film de aventuri care n-are nevoie de nicio dramatizare suplimentara !

Celor mai putin familiarizati cu istoria epocii, as vrea sa le relatez elemente istorice mai mult sau mai putin cunoscute, pentru a intelege mai bine ce moment COLOSAL a reprezentat anul 1859 si precedentii sai. Asadar, Stiati Ca ?

Situatia politico-teritoriala regionala inainte de Unire

harta-unirii-1859

– Situatia teritoriilor romanesti era foarte proasta. Sper ca va amintiti ca cele doua tari romanesti erau sub suzeranitate turca (am platit TRIBUT pana la Razboiul de Independenta din 1877 !), iar Dobrogea nu ne apartinea – devenise teritoriu turcesc dupa moartea lui Mircea cel Batran; Iar Bucovina era la austrieci !
– In secolul 19, Rusia se afla in plina expansiune, pe fondul slabirii puterii Imperiului Otoman. Dupa victoria din razboiul ruso-turc din 1806–1812, rusii ne luasera deja Basarabia si cerusera, nici mai mult, nici mai putin, si intreaga Moldova si Tara Romaneasca. Numai amenintarile Frantei au facut ca rusii sa-si tempereze tupeul !
– Nu mult mai tarziu, profitand de slabiciunea din ce in ce mai evidenta a turcilor, Rusia a declansat in 1853 așa zisul „Război al Crimeii” împotriva Imperului Otoman, ocupând si Principatele Române. Numai ca Anglia si Franta intra in razboi impotriva rusilor si ii silesc sa accepte un armistitiu in conditii defavorabile. Surpriza – desi Austria nu a participat la razboi, ea cere Rusiei sa se retraga din Principatele Române, urmarindu-si propriilor interese. Si într-adevăr Rusia s-a retras ! Însa neasteptat, atunci Imperiul Austriac a ocupat Principatele Române, plasând in octombrie 1854, 300.000 de soldați la granița Moldovei cu Rusia !!
– Urmeaza negocieri intre marile puteri: Franta si Rusia sustin (din motive strategice diferite pe care nu le mai detaliez) unirea celor doua tari romanesti, dar Turcia si Austria se opun (Turcia isi pierdea vasalii, Austria se temea ca pierde Bucovina). In fine, la 30 martie 1856 a fost semnat Tratatul de la Paris care a pus capat în mod oficial Războiului Crimeii, marcand un urias pas înapoi pentru Rusia si pretentiile sale de dominatie a regiunii- oferind un nesperat time-out unionistilor romani !
– Pe plan extern, Tratatul prevedea respectarea integritații Imperiului Otoman (deci si suzeranitatea asupra Tarilor Romane, dar nu avea dreptul de a trimite trupe decat cu aprobarea puterilor garante), Basarabia ramanea în continuare în stapanirea Imperiului Rus, dar judetele Cahul, Bolgrad si Ismail au reintrat timp de 22 de ani în componenta Moldovei/Romaniei. Pe plan intern, se înfiintau si convocau Adunarile ad-hoc care sa exprime vointa populatiei cu privire la organizarea definitiva a principatelor (art. 24) si se înfiinta armata nationala pentru mentinerea ordinii interne si asigurarea frontierelor (nota: dupa Brancoveanu = epoca fanariota, principatele romane NU mai aveau dreptul sa mai aiba armata proprie !)

Situatia interna si demersurile pentru Unire

alexandru-ioan-cuza

– Daca in Tara Romaneasca opinia publica era majoritar favorabila unirii, in Moldova exista un puternic curent anti-unionist (ex: Nicolae Istrate, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Nicolae Sutu, chiar si Ion Creanga). Antiunionistii erau sprijiniti puternic de austrieci si de caimacamii (loctiitorii domnesti) Teodor Bals si apoi grecul Nicolae Vogoride – pretendent la tronul Moldovei. Acesta din urma a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, asigurand victoria anti-unionistilor. Numai ca Ecaterina Vogoride a sustras parte din corespondenta secreta purtata de sotul ei cu rudele din Constantinopol, unde era detaliat planul marsav ! Din corespondenţă reieseau plaţile facute de Viena catre guvernarea Vogoride si jocul dublu al Porţii si Angliei împotriva unirii. Scandalul a fost imens în presa vremii, cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromitatoare fiind publicate la Bruxelles si in tara – dar cu toate acestea, sultanul a refuzat repetarea alegerilor. In aceasta situatie, puterile garante au rupt relatiile diplomatice cu Imperiul Otoman in 4 august 1857 !!
– Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta sa nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III si Regina Victoria, în urma careia alegerile falsificate de  Vogoride au fost anulate. În schimbul acceptarii anularii alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri partiale a Principatelor, acestea urmând sa aiba doi domni, doua guverne, doua Adunări Legislative, etc.
– La 22 septembrie 1857 au avut loc noi alegeri in Divanul Ad-hoc al Moldovei favorabil unirii, iar la 30 septembrie si in cel al Valahiei, fiind puse bazele fuzionării celor doua principate. Printre alte rezolutii, erau si acelea de a numi ca domn un print strain cu mostenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene, mentinerea autonomiei sub suzeranitate otomana (protectie impotriva Rusiei), neutralitate si unirea Principatelor într-un stat sub numele de „România„.

– Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor doua Divanuri ad-hoc, puterile europene au adoptat Convenția de la Paris acceptand numai unele din cererile acestora (ex: denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, fiecare principat având instituții proprii, etc);
– Au urmat alegerile pentru Adunarile Elective, care urmau sa îi desemneze pe cei doi domni. In Moldova, jocurile erau facute pentru Grigore Sturza, fiul fostului domnitor Mihail Sturza, agent al rusilor. Acesta avea si cateva sute de mercenari pentru a inchide gura oponentilor si pentru a forta alegerea lui si in Tara Romaneasca. Lovitura de teatru, cu numai doua zile înainte de vot, unioniștii au înteles cine era Sturza si au hotarat sa-l respinga si sa desemneze un candidat independent. După dispute aprinse, a fost propus si acceptat comandantul micii armate moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care nici macar nu participase la întâlnire), vazut ca varianta de compromis între conservatorii filorusi si liberalii pro-occidentali (francofili).
– Urmare acestei schimbari de ultim moment, gruparea Sturza a pus la cale uciderea liderilor unioniști A. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu si Manolache Epureanu. Complotul a fost însa dejucat dupa ce a fost deconspirat de Alecu Onciul si Iacob Antosz, iar ancheta a dovedit ulterior implicarea Rusiei – care dorea o unire sub influenta ei.

– Pentru ca în textul Conventiei de la Paris nu se stipula ca domnii alesi în cele doua Principate să fie persoane separate (portita lasata de Napoleon al III-lea ??), liderii unionisti au decis ca alesul Moldovei sa fie desemnat si în Țara Româneasca. Aici însa, Cuza era susținut doar de liberali, în timp ce conservatorii detineau 46 din cele 72 mandate. În această situatie, liberalii radicali au initiat o vie agitatie în randul populatiei Capitalei si al țaranilor din împrejurimi. Peste 30 000 oameni s-a strans în zona Adunării elective (hotel Concordia – azi in ruine prin bunavointa autoritatilor bucurestene). La 24 ianuarie 1859, intr-o sedința secreta, deputatul Vasile Boerescu a propus alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta propunere fiind acceptata în unanimitate.

hotel-concordia

Practic, in ziua de 24 ianuarie pe care o sarbatorim astazi, Principatele Romane NU erau inca unite politic, erau doar in ceea ce se cheama o „uniune personala”, dar aceasta LOVITURA DE MAESTRU a unionistilor a creat premizele succesului etapelor urmatoare.
Povestea continua la fel de pasionant !

– Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Inalta Poarta și de Austria drept o încalcare a Conventiei de la Paris. Situația creată în cele doua Principate a provocat convocarea unei noi adunari a Conferinte internationale la Paris. Imediat, misiuni speciale conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante si au reusit sa castige sprijin pentru cauza romaneasca. Înca din a doua sedinta a Conferinței (1-13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia si Sardinia au recunoscut dubla alegere a domnului roman, dar Imperiul Otoman și Austria tergiversau. Mai mult, circulau informatii ca se punea la cale o intervenție militara turceasca peste Dunăre.
– Alexandru I. Cuza raspunde energic: la 20 aprilie, armata moldo-munteana este concentrata la Florești (între Ploiești și Câmpina). In cele din urma, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta si Austria au acceptat oficial în a 3-a ședința a Conferinței de la Paris (25 august-7 septembrie) sa recunoasca, la randul lor, dubla alegere a domnului roman. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât si cu cel Habsburgic, îl determina pe Cuza sa ordone închiderea taberei de la Floresti (1 septembrie 1859).

– Pentru a realiza deplina unire politico-administrativa , Cuza a iniţiat o serie de noi demersuri diplomatice, Costache Negri fiind cel însarcinat sa susţina cauza Principatelor la Constantinopol – Inalta Poarta fiind inca suzeranul Principatelor. Pentru a strange legaturile, Domnul a efectuat personal o curajoasa vizita pe Bosfor, în septembrie 1860. În cele din urma, la 13 septembrie 1861 s-a deschis la Constantinopol Conferinţa puterilor europene. Franța, apoi Rusia, Italia și Prusia erau de acord cu unirea deplina, dar înca din prima sedința Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi încalcari ale Convenției de la Paris (deja incalcata de deciziile curajoase ale lui Cuza si ale unionistilor), iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza.
– La începutul lunii noiembrie 1861, Inalta Poarta prezenta firmanul Unirii, dar în condiții considerate inacceptabile de unionisti. Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energica Camerelor si a guvernelor romanesti, poziția intransigenta a lui C. Negri și atitudinea favorabila a majoritații Puterilor garante si-au facut în cele din urma efectul. La sfarsitul Conferinței, Poarta a elaborat un nou firman (4-16 decembrie 1861) prin care a renunțat la condițiile anterior solicitate, Austria păstrandu-si totusi poziția.

Epopeea Unirii din 1859 continua la fel de pasionant cu  evenimentele de politica interna – o tema care trebuie cunoscuta a priori si in detaliu, dar nu insist aici. Sprijinit de unionistii liberali, dupa o lunga serie de demersuri de succes care au pus bazele Romaniei moderne, Cuza cedeaza unor tentatii autoritariste, inconjurandu-se treptat de o adevarata camarila care urmarea altceva decat interesul national (amanta lui, Maria Obrenovici,  jucand un rol nefast in viata lui personala si in politica statului).

Indepartarea vechilor sfetnici si prieteni, înlocuirea la 26 ianuarie a guvernului Kogalniceanu şi fluturarea în mai multe rânduri a ideii de renunţare la tron, sporesc tensiunile anti-domnesti.
Este momentul in care elita politica recurge la soluţia radicala, deoarece interesul era acela de a continua procesul de modernizare a societaţii româneşti. Opoziţia conservatoare ajunge sa se coalizeze cu liberalii împotriva domnului şi a regimului sau personal, în pofida marilor diferente de spectru politic („monstruoasa coalitie„). În conjuraţia anti-cuzista au fost atrasi si unii lideri ai armatei si ai garzii personale a domnitorului.

In dimineaţa zilei de 11 februarie 1866, trupe de artilerie patrund în palat. Ofiţerii ce trebuiau sa-l aresteze patrund în apartamentul domnului si îi înmaneaza documentul abdicarii, care fusese conceput de Ion Ghica şi C. A. Rosetti şi care avea următorul conţinut: „Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinţei naţiunii întregi şi angajamentului ce am luat la suirea mea pe Tron, depun astazi 11 Fevruarie 1866, carma guvernului în mana unei Locotenenţe Domnesti şi a Ministerului ales de popor. Este urcat într-o trasura şi e trimis la locuinţa lui Costache Ciocârlan – unul din conspiratori. A doua zi este mutat la Palatul Cotroceni, de unde seara va lua drumul exilului, impreuna cu familia (inclusiv cu amanta si cei doi fii!).
Se spune ca A. I. Cuza aflase despre iminenta acestui demers (daca ne amintim, alegerea unui print strain figurase in rezolutiile Adunarilor Divanurilor Ad-hoc) si nu se impotrivise energic, semn ca acceptase ca rolul sau se apropia de sfarsit. Din acelasi motiv, a refuzat sa solicite fidelilor sa-l repuna pe tron, nedorind sa provoace tulburari in fragilul stat roman. A contestat insa in multe epistole exilul sau prelungit, regele Carol I (si Consiliul de ministri) refuzand sa-i aprobe reintoarcerea, pentru a evita tulburari politice.

actul-de-abdicare

Alexandru Ioan Cuza moare de pneumonie la 15 mai 1873 , la vârsta de 53 de ani, in marele centru universitar de la Heidelberg, Germania. Este înmormântat in tara cu onoruri militare la 24 mai, in Biserica Domneasca de lânga Palatul din Ruginoasa, conform dorinţei sale. A fost petrecut de toti prietenii sai si de o mare multime populara. Dupa al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate intai la Curtea de Arges si apoi la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Familia domnitorului a avut si ea un destin tragic:

  • Concubina Maria Obrenovici l-a parasit pe domnitor dupa vreo 4 ani. S-a sinucis in 1879 la Dresda, afland ca sufera de o boala incurabila;
  • Fiul cel mic, Dimitrie A. Cuza, isi zboara creierii in 1888, indragostit fiind de o franțuzoaica de moravuri ușoare, indepartata de mama sa;
  • In anul 1890, bolnav fiind de TBC, moare la 29 de ani si fiul cel mare, Alexandru A. Cuza, pe cand se afla în voiaj de nunta la Madrid;
  • Doamna Elena, personalitate exemplara si adevarata sotie princiara, traieste aproape 84 de ani, decedand la 1 aprilie 1909.

PS: Fapt mai putin cunoscut, detronarea domnitorului A.I. Cuza a dat un imbold nou antiunionistilor din Moldova (sustinuti si de rusi), tulburarile separatiste atingand apogeul prin rebeliunea de la Iasi din 3 aprilie 1866. Dar despre asta, alta data …

Sursa: diverse texte de pe Wikipedia, etc.

In umbra marelui URSS   Leave a comment

Mari emotii au starnit zilele acestea vorbele „bolsevicului” James Pettit lansate dezinvolt din amvonul ambasadei americane la Chisinau. Sa nu-ti vina sa crezi urechilor – omu’ era parca speaker la „Vocea Rusiei”! Oricat de mult ai vrea sa crezi intr-o „gafa”, nu poate sa nu te ingrijoreze atitudinea vadit antiromaneasca a diplomatului – o fi parerea lui personala sau cea a Departamentului de Stat ?

La prima vedere, americanul pare sa fi dat glas cinismului „bargain”-urilor ruso-americane – oricat de prieteni am fi noi cu SUA (a se citi vasali credinciosi), nu cred ca unchiu’ Sam ar ezita sa jertfeasca Basarabia pe altarul „intereselor superioare ale Aliantei” – doar a acceptat prezenta Armatei a 14-a in Transnistria atata timp fara sa-i supere pe rusnaci nici cu o floare !
El spune ceva de genu’ – „bai, stati cuminti, voi aveti probleme grave in tarisoara asta – doar n-o sa va apucati sa dezghetati conflictul cu Rusia tocmai acum cand a trecut si pasa Erdogan de partea lui Putin !”

Dar hai sa fim lucizi, nu e nicio paguba, si asa Marea (Re)Unire e departe, nu e dorita nici la Bucuresti, nici la Chisinau – ce sa mai zicem de Moscova si Washington ! Caci asta a fost ghinionul istoric, sa stam in umbra Marelui URSS …

 

MH17 – vinovatii colaterali   Leave a comment

Centrate pe tragediile personale ale pasagerilor si pe oprobiul (bine-meritat) aruncat brutelor care au apasat pe butonul bateriei de rachete, multe articole din presa au trecut cu vederea ceilalti vinovati pentru zborul frant al cursei MH17.

1. Autoritatea Aeronautica ucraineana – era prima care trebuia sa anunte pericolul. De fapt, facusera deja jumatate de pas – SPATIUL AERIAN DIN ZONA ERA INCHIS PANA LA 32.000 DE PICIOARE. Dar MH17 zbura cu doar 1.000 de picioare mai sus (cateva sute de metri) …
Caci iata ca dupa tragedie apar informatii ca serviciile secrete ucrainene stiau ca separatistii detineau baterii de rachete BUK. Ba mai mult, unele surse afirma ca separatistii anuntasera inca din iunie ca au cucerit o unitate aeriana din Donetk – unitate dotata cu baterii de rachete BUK, in stare sa atinga tinte si pana la 22.000 de metri ! In acest context, e posibil ca rusii sa aiba dreptate cand afirma ca nu ei au inarmat separatistii (desi precis ca i-au sustinut logistic).
DECI, ucrainienii sunt si ei vinovati, trebuia sa anunte interdictie de zbor totala in zona, cu atat mai mult cu cat separatistii le mai doborasera si alte aeronave – ce-i drept de la altitudini mult mai mici.

Sistem rachete BUK. Sursa: wikipedia.org

Sistem rachete BUK. Sursa: wikipedia.org

2. EUROCONTROL – autoritatea europeana pentru siguranta zborurilor civile. Eurocontrol (alaturi de CAA – autoritatea aeriana britanica) lansasera RECOMANDAREA ca zona sa fie evitata. Dar ERA DOAR O RECOMANDARE ! Daca ar fi actionat pe principii prudentiale, poate ca aceasta recomandare s-ar fi transformat in norma obligatorie si 300 de vieti nevinovate ar fi fost crutate …

3. Compania aeriana malayeziana. Primisera deja o grea lovitura de curand, atunci cand se pare ca pilotul cursei MH370 a luat-o razna si s-a sinucis, luand cu el 238 de persoane. Macar si pentru asta trebuiau sa sufle si in iaurt, nu sa zboare peste o cunoscuta zona de razboi !
DAR … va vine sa credeti sau nu, si cele mai serioase companii aeriene din lume ZBOARA CURENT PESTE ZONE RISCANTE (ex: Afganistan, Irak, Siria, alte tari africane cu razboaie in desfasurare, etc.), din motive de economie de carburant ! Concurenta este foarte dura si fiecare litru consumat conteaza. Si apoi se bazeaza pe faptul ca foarte putine state au echipament militar in stare sa doboare aeronave la o altitudine asa de mare …

4. Marile state europene – cele care au cedat santajului economic al lui Putin si tac ca pestii in fata abuzurilor rusesti. Ca sa ramanem obiectivi, trebuie sa amintim ca recentele conflicte sunt o reactie a Rusiei la avansul NATO asupra sferelor de influenta traditionale ale acesteia (Moldova, Georgia si Ucraina).

Uite asa se scrie istoria – nu va pierdeti in amanunte, toate acestea sunt un joc de sah planetar pentru impartirea resurselor. In ciuda tendintei spre inteligenta si spiritualizare, Omul – ca si celelalte reprezentante ale biotopului terestru, ramane o fiinta profund concurentiala, si nu trebuie sa pierdem niciodata asta din vedere …

UPDATE 21 septembrie 2014:

Pe cine am pus eu, (de atunci, la cald) pe primul loc la vinovati ? PE UCRAINIENI ! Ei bine, pe cine credeti ca vor da in judecata avocatii victimelor ? PE UCRAINIENI ! Q.E.D.

http://www.realitatea.net/rudele-victimelor-germane-ale-cursei-mh17-vor-da-in-judecata-ucraina-la-cedo_1529926.html

Ziua „sfantului” Stefan cel Mare   2 comments

Un articol de pe Historia.ro ne prijeluieste o amara cugetare: (probabil ca) toti domnitorii statelor romanesti pana la Mica Unire erau mobilizati in special de dragostea de avere si putere, si mult mai putin de romanism . Pentru a ramane pe tron pe mica lor mosie, erau gata la orisice blestamatii – varsare de sange, coruptie, tradare – toate mijloacele erau bune, chiar si daca era vorba de a-si asupri „fratii” romani de peste Milcov.

Ieri a fost ziua „Sfantului Stefan cel Mare” – caci BOR a simtit nevoia sa-si transfere o bucatica din popularitatea domnitorului moldovean, rezervandu-i o zi in calendarul bisericesc. Verii nostri de la Roma sunt mai pretentiosi, nu declara sfinti decat pe cei care au infaptuit ceva minuni dovedite (ma rog, „dovedite” dupa dubioasele lor canoane), dar la noi se aplica vorba aia stramoseasca: „lasa ba ca merge si-asa !

Chestia este ca persoana domnitorului roman era oricum hiperbolizata de catre vechea istoriografie cu iz nationalist si de filmele lui Sergiu Nicolaescu,  asta mai trebuia, sa-l facem si sfant. Haideti sa vedem cat de sfant a fost de fapt marele Stefan, pomenit in calendarul BOR pentru ca a luptat impotriva „necrediniciosilor” si a construit nenumarate biserici:

Moldova in vremea lui Stefan

Moldova in vremea lui Stefan

– Stefan cel Mare era fiul unui bastard, tatal sau, Bogdan al II-lea, fiind rodul unei relatii nelegitime a domnitorului Alexandru cel Bun. Este descris ca un tip razboinic, lacom de avere, manios, violent, mare iubitor de femei si vin bun – ce sa mai, sfant sadea !

– Pe langa zecile de amante, a avut mai multe neveste „oficiale”, ba dupa cronicarul Grigore Ureche se pare ca s-a casatorit cu fiica (rapita) a lui Radu cel Frumos in 1473, in timp ce era casatorit cu Maria de Mangop ! Noroc ca Maria s-a grabit sa moara convenabil de prematur in 1477

– urca pe tron in 1457, detronandu-l pe Petru Aron, cu ajutorul lui Vlad Tepes. Incepand cu 1460, interesele economice si politice ii fac iute dusmani pe cei doi. Profitand de campania otomana din 1462, Stefan – aliatul turcilor si al polonezilor, se grabeste sa atace si el Tara Romaneasca, asediind Chilia. De altfel, in general domnii statelor romanesti n-au pregetat niciodata sa-si atace reciproc interesele, sa „bage strambe”  la cancelariile suzeranilor, sa organizeze atentate, sa incerce sa-si impuna favoritii sau rudele pe tronul „fratilor” de peste Milcov sau sa naveleasca in scop de jaf pur si simplu. Stiti vorba aia: „Interesul poarta fesul !” – asa a fost, asa este si acum, nu va faceti iluzii ca cei vechi erau mai buni, dimpotriva, erau mai „iute varsatori de sange”, cum era descris si Stefan.

– In februarie 1470, Stefan jefuieste Braila si Targul Floci, cele mai importante centre comerciale ale Tarii Romanesti, domnitor fiind Radu cel Frumos. In noiembrie 1473, Stefan a atacat cu intreaga oaste Tara Romaneasca, l-a învins pe Radu, i-a luat tezaurul, le-a luat in captivitate pe sotia si pe fiica domnitorului muntean si l-a instalat domn pe Laiota Basarab (care-l tradeaza, in 1476 luptand alaturi de turci !). Dar in decembrie 1473, turcii intervin militar si il reinstaleaza pe tron pe Radu !  Stefan incearca sa revina, iar in 1474 turcii trimit o oaste – acesta este contextul in care Stefan repurteaza marea sa victorie impotriva turcilor, pentru care este numit „atlet al crestinatatii” de catre papa Sixtus al IV-lea, o figura de stil des intalnita in documentele papale. Recapituland, pretentiile lui Stefan asupra Tarii Romanesti au fost cauza conflictului cu Inalta Poarta, nici vorba de vreun conflict national sau confesional !

pana in 1470, Stefan a fost vasalul turcilor. Punct. Abia in noiembrie 1473, dupa 16 ani de domnie, are un prim conflict cu otomanii, in 1474 urmand celebra batalie de la Podul Inalt. In cele din urma, turcii s-au retras, ceea ce poate fi considerata o victorie, daca excludem colosalele eforturi de razboi. Semnificativ este ca din cei 47 de ani de domnie, numai 13 pot fi considerati ani de pace – va imaginati ce a insemnat pentru populatia Moldovei. Iar din cele 24 de batalii ale lui Stefan, numai 7 au fost purtate impotriva turcilor (plus una impotriva tatarilor), celelalte fiind purtate impotriva crestinilor !

Concluzionand, Stefan a fost intr-adevar o personalitate de mare succes pentru acele vremuri. Poate daca adauga mai multa diplomatie bratului inarmat ar fi avut si mai mare succes, spre linistea si bunastarea supusilor, nevoiti sa-si paraseasca casele si sa plece la razboi mai in fiecare an, dar sa-i dam credit, probabil ca el stia cel mai bine ce e de facut. Dar de aici pana a fi ridicat in slavi ca „Sfant al romanilor” este o mare distanta. Si sa nu ne imbatam cu apa rece, micile Tari Romanesti arareori au fost independente, de cele mai multe ori fiind la cheremul imperiilor vecine (de pilda, Stefan a lasat in testament recomandarea ca urmasul sa faca pace cu turcii, recte de a plati tribut. Meritoriu a fost faptul ca au reusit sa mentina romanitatea pe aceste meleaguri.

Moldovenii de la marginea Romaniei   Leave a comment

Simpaticii de la Zdub si Zdob si-au lasat un nou single provenit de pe ultimul lor album, „Basta Mafia” ! Imi face placere sa-i promovez, cred ca sunt ultimii mohicani care mai canta pe motive romanesti, vocea lor auzindu-se din extremitatea estica a Romaniei. Adica teritoriul acela pe care l-am abandonat usor si l-am uitat repede, acolo unde traiau si mai traiesc inca romani mai romani decat pe Magheru.

Urmariti-le pagina oficiala si Facebook-ul, Zdub si Zdob pornesc intr-un turneu aniversar in 18 orase din Romania. Primul spectacol va avea loc pe 26 ianuarie la Constanta, eu sper sa-i prind la Bucuresti.

Intuneric in culori   Leave a comment

Ia neamule, decat sa stati ca fraierii in ploaie la coada la pupat moaste pe Dealul Mitropoliei, mai bine ascultati o piesa de piesa – Bosquito „motorizat” de legendarul Ovidiu Lipan Tandarica !!!

„Aceasta piesa canta povestea iubirii intr-o lume a mercantilului. Este o declaratie de dragoste la adresa vietii, surprinzand energia si puterea pe care ti-o dau sentimentele simple dar atat de complexe si adanci in esenta.” – au declarat membrii trupei Bosquito pentru Libertatea.

Am inteles ca Bosquito in frunte cu simpaticul Radu Almasan, a fost in turneu prin tara si prin Moldova ailalta, urmand sa-si lanseze noul albul printr-un concert la Sala Palatului ! In aprilie au fost la Hard Rock Cafe impreuna cu Tandarica – oaiii – ce-am ratat !

Radu a fost plecat putin in State, cam vreo 7 ani, dar bag seama ca i s-a facut dor de hartoapele natale. Tipul asta este printre rarisimele cazuri de „artisti” contemporani care canta la fel de bine si live – daca nu chiar mai bine !

Pe la 16 ani la o ceasca de cafea,
De-o tiganca m-am indragostit lulea,
Si panica, nu stiu, poate ca-s cam urat eu,
Ca dintre toate femeile pe niciuna n-am avut io !
Oooh, fata mea de caramea,
Oooh, strengareste imi zicea,
– Oooh, ia-o mai usor,
Te-nvat eu tot,
Te-nvat amooooor !

Refren:
Da-mi o mie de fiori
Da-mi o mie de fiori
Imi cerea adeseori
Si viata ne iubea, ne iubea !
Vreau o mie de fiori
Vreau o mie de fiori
Intuneric in culori
Si lampa o stingea, o stingea !

– Scumpul meu naiv eu prin multe am trecut,
Si prin alte tari multe-am mai vazut,
Vezi ca oamenii se-omoara din prostie,
Si ca se razboiesc pentru bacnotele de hartie !
– Oooh, tu sa cauti dragostea,
Oooh, nu conteaza altceva !
Oooh, asa-mi spunea,
Tiganca mea, tiganca mea,
Oooh, asa-mi spunea,
Iubita mea, iubita mea !

Refren:
Da-mi o mie de fiori,
Da-mi o mie de fiori,
Imi cerea adeseori,
Si viata ne iubea, ne iubea !
Da-mi o mie de fiori,
Da-mi o mie de fiori,
Intuneric in culori,
Si lampa o stingea, o stingea, da !

Sunt atatia ani de cand iubita mi-a plecat,
Si-nca ma trezesc cu fluturi in stomac,
Si iubesc soarele si cerul si vantul,
Si am iubire-n mine cat sa-nvaluie tot pamantul !
Oooh, fata mea de caramea,
Oooh, mi-ai dat fericirea ta,
Oooh, te iubesc si-acum,
Ca un nebun, ca un nebun,
Oooh, te iubesc si-acum, 
Ca un nebun, ca un nebun !

Refren:
Da-mi o mie de fiori,
Da-mi o mie de fiori,
Imi cerea adeseori,
Si viata ne iubea, ne iubea !
Da-mi o mie de fiori,
Da-mi o mie de fiori,
Intuneric in culori,
Si lampa o stingea, o stingea …

PS: Dupa cate stiu eu, nu au pagina oficiala, va dau pagina Facebook:

http://www.facebook.com/pages/Bosquito/119308774759614?ref=stream