Archive for the ‘poezie’ Tag

Intelegere Lermontov-Baniciu   Leave a comment

Ceata toamnei bucurestene face sa-mi sune prin cap melodii nostalgice – iata cu ce refren m-am trezit azi dimineata: „Intelegere” a lui Baniciu, pe versurile celebrului Mihail Lermontov (1814-1841), poet (dar si scriitor si pictor) romantic, fervent critic social in vremea tarului Nicolae I.
Lermontov parca a fost un frate de cruce al lui Mihai Eminescu – aceeasi patima, aceeasi revolta impotriva nedreptatii, acelasi activism social.
Sfarseste intr-un duel stupid exact ca si Puskin, fiind provocat de un prieten care n-a mai putut suporta ironia acida a poetului intr-o banala imprejurare mondena.

Cat despre melodia lui Mircea Baniciu, am ales varianta interpretata cu super-grupul Pasarea Colibri (spre neuitare: Pittis, Baniciu, Vintila, Cnejevici), aceasta mi se parea cea mai buna …

Las` lumea să dispreţuiască
Ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ţi cu noroi.

In faţa idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerşesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici să urăsc, nici să iubesc.

M-afund, fără să caut rostul,
În chefuri, nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.

În larma lumii ne-ntâlnirăm,
O zi ca orice altă zi.
Fără de bucurii iubirăm,
Fără tristeţi ne-om despărţi.

Şi preţuim în viaţa toată
Doar oamenii. Atâta tot !
Nu ne-om minţi noi niciodată –
Nici alţii-a ne minţi nu pot.

Mihail Iurievici Lermontov

Anunțuri

Remember Cenaclul Flacara nov. 2017   Leave a comment

Aseara am fost la Cenaclu, a fost o buna ocazie sa revad cantautori venind direct din copilaria mea. Uluitor, multi si-au pastrat vocile tineresti !
Andrei Paunescu i-a invitat, ambitios, pe toti „monstrii sacrii” care au cantat de-a lungul anilor cu Cenaclul, rezultand un concert de mai mult de 7 ore ! Si pe mizeria aia de scaune de la antica Sala a Palatului, aceste ore au fost luuuungi, nu gluma !

Inevitabil, fiind atat de multi invitati, organizatorul ii cam zorea si ii limita la numai doua melodii, de obicei cele mai populare (care nu sunt neaparat si cele mai bune) – si asta n-a fost nemaipomenit, dar cred ca principalul scop (cel de „remember”) a fost atins.

Ziceam ca am fost surprins de prospetimea vocilor unor „clasici” ai Cenaclului – iata, de pilda, uluitorul caz al italianului Evandro Rossetti, singurul cenaclist cu cetatenie straina, revenit in activitatea concertistica dupa 30 de ani (ce poveste ! – recomand ACEST interviu), alaturi de carismaticul flautist, solist si, mai ales, folkist, Sorin Minghiat (un interesant interviu si cu dumnealui AICI):

Noapte fierbinte a tineretilor,
Cosma Racoare salta in sa.
Sperie-n goana somnul eretilor
Cosma Racoare, inima mea !

Negre, rachitile-ncearca sa zboare,
Ca noaptea asta ce va zbura
Dupa fierbintea, aprinsa valtoare
Cosma Racoare, inima mea !

Doamna asteapta-n iatac cu hangerul
Pieptu i-i greu si privirea i-i grea,
Trece prin pacle, sfasie cerul
Cosma Racoare, inima mea !

Spune, naframo, spune, oglindo,
Tropotu-i aspru cand va-nceta ?
Cauta dragostea, nebanuind-o,
Cosma Racoare, inima mea !

Iata-l, ajunge – zavoarele-s sparte,
Cade hangerul sunand pe podea,
Caci peste noapte-i si-i peste moarte
Cosma Racoare, inima mea !

Doamna-si indoaie bratele pline,
Cosma Racoare salta in sa,
Trece spre zarile zilei senine,
Cosma Racoare, inima mea !

Versuri: Nicolae Labis

Vantul le va spulbera …   Leave a comment

Citeam zilele trecute cuvintele unui monstru sacru al ecranului francez – Jean-Louis Trintignant, ajuns la 84 de ani, suferind de cancer. Printre altele, deplangea disparitia prematura a fiicei lui, Marie, si mi-am adus aminte de tragicele evenimente petrecute in 2003:

– Marie Trintignant (41 ani, actrita) avea o relatie cu Bertrand Cantat, vocalistul unei formatii franceze de muzica rock – Noir Désir, celebra prin anii 90′-2000. Intre cei doi a izbucnit o cearta violenta (gelozia, bat-o vina !) pe cand se aflau intr-un hotel din Vilnius, Lituania. Nebunul de Cantat a lovit-o in fata, si, ori direct din cauza loviturilor lui ori pentru ca ar fi cazut (versiunea avocatilor lui), Marie a decedat la spital cateva zile mai tarziu. A fost condamnat la (numai) 8 ani de inchisoare, dar in 2007 a fost deja eliberat „on parole” (sa mai zica cineva ca doar la noi Justitia e indulgenta).

Mare pacat, si pentru dusa Marie dar si pentru trupa Noir Désir (destramata oficial in 2010), a caror nostalgica melodie va invit s-o ascultam  – premonitorie pentru Marie, Bertrand , trupa Noir Désir … dar si pentru noi toti 🙂 : Le vent l’emportera.

Je n’ai pas peur de la route
Faudrait voir, faut qu’on y goûte
Des méandres au creux des reins
Et tout ira bien

Le vent l’emportera

Ton message à la grande ourse
Et la trajectoire de la course
A l’instantané de velours
Même s’il ne sert à rien

Le vent l’emportera
Tout disparaîtra
Le vent nous portera

La caresse et la mitraille
Cette plaie qui nous tiraille
Le palais des autres jours
D’hier et demain

Le vent les portera

Génétique en bandoulière
Des chromosomes dans l’atmosphère
Des taxis pour les galaxies
Et mon tapis volant dis?

Ce parfum de nos années mortes
Ceux qui peuvent frapper à ta porte
Infinité de destin
On en pose un, qu’est-ce qu’on en retient ?

Le vent l’emportera

Pendant que la marée monte
Et que chacun refait ses comptes
J’emmène au creux de mon ombre
Des poussières de toi.

Omul zilei – Kwabena Sarkodee Adjepong   Leave a comment

Ehei, nu va mirati, il stiti prea bine, este KWABS, cel care la aceasta vreme bantuie topurile europene !

Ei bine, tipul asta provine la origini din Republica Ghana, parintii lui au emigrat candva in Marea Britanie, poate pe vremea cand tara lor era dominion britanic. Au emigrat si s-au integrat patriei adoptive, asa cum este si firesc, nu s-au apucat sa-si exporte credintele si modul de viata tribal, au lasat acasa ritualurile vodoo (sau ce-or mai avea ei p-acolo), si-au lasat tinutele din frunze de palmier si si-au vazut de treaba – fiul lor slefuindu-si talentul in scolile britanice de muzica.

Caci vorba primarului musulman al Amsterdamului, „cui nu-i place libertatea europeana, sa-si faca bagajele si sa se care dracului de unde a venit !” Solutia nu e aceea ca noi europenii sa importam credintele si obiceiurile altor popoare din lumea larga (cum ar fi sa-i adoptam si pe aia care isi mananca mortii la priveghi ?) asigurandu-le stranii „rezervatii” in mijlocul nostru, ci ca ei sa fie naturalizati adoptand modul nostru de trai – care care a produs prosperitatea care i-a atras sa emigreze !

Priviti ce treaba buna face KWABS, e greu sa stai pe scaun la asa piesa …

 

Gotta slow up, gotta shake this high
Gotta take a minute just to ease my mind
Cause if I don’t walk then I get caught up
And I’ll be falling all the way down.

(Hundred, hundred, hundred)
Hundred headlights making me blind
All of your pleasures catching my eye
If I jump once, then I never think twice,
But your temptations make me stay another night
And my senses only lie to me, lie to me
I don’t know how I feel so wrapped in me, wrapped in me
I gotta check myself
Before I get what I want to
Find out is not what I thought it was
And you know why I

Gotta slow up, gotta shake this high
Gotta take a minute just to ease my mind
Cause if I don’t walk then I get caught up
And I’ll be falling all the way down.

Turning my head and shutting my eyes
Doesn’t even matter if I’m wrong or right
Cause if I don’t walk, I can’t even sit around
And I’ll be falling all the way down.

Tell myself „Leave” while I’m still strong
„Don’t look back!” till I’m ten miles gone
And when the road stops, I’m gonna keep on
Until I end up in the place that I belong.
But the pressure is pushing me back again
Telling me not to pretend
There isn’t any use to even trying to
Get you out of my head
So, I lift my feet off the ground
And I’m gonna walk right up.

Gotta slow up, gotta shake this high
Gotta take a minute just to ease my mind
Cause if I don’t walk then I get caught up
And I’ll be falling all the way down.

Turning my head and shutting my eyes
Doesn’t even matter if I’m wrong or right
Cause if I don’t walk, I can’t even sit around
And I’ll be falling all the way down.

Won’t get caught in the old fly trap
Runaway, runaway, never come back
No way I’m coming down like that,
No, no, runaway, runaway!

No,
I can’t get caught up again!
No way.
No, no.

Gotta slow up, gotta shake this high
Gotta take a minute just to ease my mind
Cause if I don’t walk then I get caught up
And I’ll be falling all the way down.

Turning my head and shutting my eyes
Doesn’t even matter if I’m wrong or right
Cause if I don’t walk, I can’t even sit around
And I’ll be falling all the way down.

I’m gonna walk now.
I’m gonna walk now.
Yeah.
No, no, no.
Yeah.

1989. Decembrie. Timisoara.   2 comments

Anii trec, generatiile se schimba, decembrie 1989 devine un eveniment istoric ca oricare altul, ocazie doar pentru festivism si defilarea politicienilor prin fata camerelor de filmat. As vrea totusi sa facem un efort si sa ne amintim de acele vremuri crancene – caci chiar si daca e stiut ca Revolutia a fost „permisa” de Marele Urs – temporar infrant pe tabla de sah a istoriei, tot a fost necesar ca o mana de oameni sa iasa in fata tancurilor si sa-si riste libertatea, sanatatea, viata. Acelor inconstienti le datoram foarte multe…

Atmosfera in Romania ceausista, pe scurt:
– dupa un boom economic al intregii Europe in anii 60′-70′ (de care a profitat volens-nolens si Romania), situatia economica in anii 80′ s-a degradat tot mai mult, agravata de izolarea fata de piata libera si de deciziile unei fara orizont industrializari fortate, comandate de un presedinte cu 4 clase – si care a avut grija sa se inconjoare numai de yes-mani incompetenti, exilandu-si potentialii concurenti din Partidul Comunist (dupa modelul sovietic).
– dupa vizitele in China si Coreea de Nord, Ceausescu a devenit si mai retrograd, astfel incat in tara domnea cenzura, delatiunea si temuta Securitate. Practic, trebuia sa-ti tii gura in orice situatie, caci puteai fi turnat si de propriul frate, ridicat apoi in miez de noapte. Te cafteau bine, iti faceau dosar si faceai cativa ani de puscarie pentru cauze de drept comun, caci in Romania oficial nu mai existau detinuti politici.
magazinele erau aproape goale, alimentele (si produsele) de baza se luau pe cartela, numai dupa ce stateai la lungi cozi. Se ajunsese in situatia ridicola in care te asezai la coada fara sa stii „ce se aduce”, si pe masura ce inaintai aflai ca s-a adus X dar s-a terminat, apoi ca s-a terminat si Y, iar daca aveai noroc te alegeai cu niste „tacamuri”. Si te injoseai luptand inclusiv cu cetateni in varsta – cam cum este astazi la pupat moaste.
– izolarea fata de vest era totala, daca nu aveai norocul sa fi sas sau evreu – ca sa te cumpere Germania sau Israelul „in vivo”. Nenumarati cetateni romani si-au gasit sfarsitul impuscati la granita sau pe fundul Dunarii, pe cand incercau disperati sa fuga in Occident.

Ei bine, pe fondul vestilor despre dezghetul Blocului de la Varsovia (in noiembrie cazuse si Zidul Berlinului), tensiunea era maxima (toti ascultam Vocea Americii si Europa Libera). DAR CINEVA TREBUIA SA FIE PRIMUL, sa-si riste viata. Si in 16-18 decembrie astia au fost Timisorenii – deloc intamplator. Acolo este alt material, istoria si convietuirea cu sarbii, maghiarii si germanii au schimbat ceva fundamental in educatia lor.
In spiritul echitatii, sa nu-i uitam si pe Bucurestenii din 21 decembrie. Si aceia au strans multa disperare si curaj, infruntand tancurile, scutierii si lunetistii, dar deja fitilul fusese aprins la Timisoara.

(Later edit: uite ce pateau cei care aveau curaj sa fie PRIMII – e prima data cand aud de revolutia ieseana din 14 decembrie: Articol Adevarul)

Lor si celor care se odihnesc in pace in cimitirele Revolutiei, le dedic acest memento, pe acordurile timisorenilor de la Promusica …

 

La 16 Decembrie, după calendare,
Era preziua Sfinţilor Strămoşi
Care strigau din neuitare să nu lăsăm urmaşilor
Povara – să vadă, s-audă şi să tacă ….

La 17 Decembrie, Duminica mare,
Cu ce durere ne-nvăţa SA FIM,
Să fim şi toţi şi fiecare,
Să dăruim copiilor speranţa, vorbirea, privirea şi lumina !

Timişoara, Timişoara, Timişoara !
Timişoara, Timişoara, Timişoara !
Timişoara, Timişoara, Timişoara !
Timişoara, Timişoara, Timişoara !

La Timişoara au coborât în stradă
Frica, deznădejdea şi speranţa;
Speranţa cea din urmă, LIBERTATEA !

Noi nu plecăm !
Noi vrem să fim !
Nu suntem laşi !
Nu suntem hoţi !
Chiar dacă ne-mpuşcaţi pe toţi !

Noi nu plecăm ! Noi nu murim !
Noi nu plecăm ! Noi nu murim !
Noi nu plecăm ! Noi nu murim !
Noi nu plecăm ! Noi nu murim !

Timişoara, Timişoara,Timişoara !
Timişoara, Timişoara,Timişoara !
Timişoara, Timişoara,Timişoara !
Timişoara, Timişoara,Timişoara !

Papa, ou t’es ?   Leave a comment

Simpaticul belgian Stromae abordeaza subiecte sociale de actualitate si pline de substanta, nu canta doar ca sa sune bine. Daca adaugam si clipurile inteligente, rezulta productii memorabile – asa cum a fost si acest „Papaoutai”, fost numarul 1 in Franta si Belgia.

„Tout le monde sait/Comment on fait des bébés/Mais personne sait/Comment on fait des papas”

Chiar asa, cine ne invata sa fim parinti ?

Dites-moi d’ou il vient
Enfin je saurais ou je vais
Maman dit que lorsqu’on cherche bien
On finit toujours par trouver

Elle dit qu’il n’est jamais très loin
Qu’il part très souvent travailler
Maman dit travailler c’est bien
Bien mieux qu’être mal accompagné
Pas vrai?

Où est ton papa?
Dis moi où est ton papa!
Sans même devoir lui parler,
Il sait ce qui ne va pas.
À sacré papa!
Dis moi ou es-tu caché!
Ça doit
Faire au moins mille fois que j’ai
Compté mes doigts
Hé!

Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es, où t’es où papa, où t’es?

Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es, où t’es où papa, où t’es?

Quoi, qu’on y croit ou pas
Y aura bien un jour ou on n’y croira plus
Un jour ou l’autre on sera tous papa
Et d’un jour a l’autre on aura disparu

Serons-nous détestables?
Serons-nous admirables?
Des géniteurs ou des génies?
Dites nous qui donne
Naissance aux irresponsables

Ah dites nous qui, tient,
Tout le monde sait
Comment on fait des bébés
Mais personne sait
Comment on fait des papas
Monsieur je-sais-tout
En aurait hérité, c’est ça.

Faut l’sucer d’son pouce ou quoi?
Dites nous ou c’est caché,
Ça doit…
Faire au moins mille fois qu’on a
Bouffé nos doigts
Hé!

Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es, où t’es où papa, où t’es?

Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es? Papa, où t’es?
Où t’es, où t’es où papa, où t’es?

Où est ton papa?
Dis moi où est ton papa!
Sans même devoir lui parler,
Il sait ce qui ne va pas.
Hein sacré papa!
Dis moi où es-tu caché!
Ça doit…
Faire au moins mille fois que j’ai
Compté mes doigts
Hé!

Où est ton papa?
Dis moi où est ton papa!
Sans même devoir lui parler,
Il sait ce qui ne va pas.
Hein sacré papa!
Dis moi où es-tu caché!
Ça doit…
Faire au moins mille fois que j’ai
Compté mes doigts
Hé!

Où t’es? Papa, où t’es? …

Posted 28 Noiembrie 2014 by Liviutz in Muzica&Poezie, Si altele..

Tagged with , , , , , , , ,

Sympathy – Uriah Heep   Leave a comment

„Neata !

Oricat de grele ne-ar fi zilele, sa mergem cu fruntea sus. Si cand ne-o fi mai greu, sa ascultam o piesa buna:

When living is a problem, that is common to us all
We love the only common road to truth ! – Uriaaaaaah Heeeeeep !!

 

Sympathy just doesn’t mean that much to me
Compassion is now compassion in my mind
And if you’re looking for a shoulder to cry on
Don’t turn your head my way
‘Cause I’d rather have my music in a day

You and I are master of our destiny
We look for consolation all the time
Till we find out things are not what they were meant to be, oh no !
And if it doesn’t suit our mood we’ll call it crime

Dedication is not an obligation
All I think about someone’s imagination
It’s the only way to say to live from day to day
To make each passing way a smile succession

Dreams are the possession of the simple man
Reality the fantasy of youth
When living is a problem that is common to us all
We love the only common road to truth !

Posted 9 Noiembrie 2014 by Liviutz in Muzica&Poezie

Tagged with , , , , , , , , ,