Archive for the ‘Rusia’ Tag

Unirea din 1859 – moment de varf al istoriei romanilor   Leave a comment

Din confortul prezentului, noua celor de azi tinde sa ne scape faptul ca Unirea din 1859 a constituit UN MIRACOL ISTORIC care a depins atat de aranjamentul unic al astrelor (a se citi „interesele imperiilor vecine”) cat si de darzenia si curajul nebun al unionistilor – care nici macar nu reprezentau o majoritate clara in cele doua state romanesti.
Retineti – DE NENUMARATE ORI succesul Unirii a stat intr-un fir de par, povestea fiind demna de un film de aventuri care n-are nevoie de nicio dramatizare suplimentara !

Celor mai putin familiarizati cu istoria epocii, as vrea sa le relatez elemente istorice mai mult sau mai putin cunoscute, pentru a intelege mai bine ce moment COLOSAL a reprezentat anul 1859 si precedentii sai. Asadar, Stiati Ca ?

Situatia politico-teritoriala regionala inainte de Unire

harta-unirii-1859

– Situatia teritoriilor romanesti era foarte proasta. Sper ca va amintiti ca cele doua tari romanesti erau sub suzeranitate turca (am platit TRIBUT pana la Razboiul de Independenta din 1877 !), iar Dobrogea nu ne apartinea – devenise teritoriu turcesc dupa moartea lui Mircea cel Batran; Iar Bucovina era la austrieci !
– In secolul 19, Rusia se afla in plina expansiune, pe fondul slabirii puterii Imperiului Otoman. Dupa victoria din razboiul ruso-turc din 1806–1812, rusii ne luasera deja Basarabia si cerusera, nici mai mult, nici mai putin, si intreaga Moldova si Tara Romaneasca. Numai amenintarile Frantei au facut ca rusii sa-si tempereze tupeul !
– Nu mult mai tarziu, profitand de slabiciunea din ce in ce mai evidenta a turcilor, Rusia a declansat in 1853 așa zisul „Război al Crimeii” împotriva Imperului Otoman, ocupând si Principatele Române. Numai ca Anglia si Franta intra in razboi impotriva rusilor si ii silesc sa accepte un armistitiu in conditii defavorabile. Surpriza – desi Austria nu a participat la razboi, ea cere Rusiei sa se retraga din Principatele Române, urmarindu-si propriilor interese. Si într-adevăr Rusia s-a retras ! Însa neasteptat, atunci Imperiul Austriac a ocupat Principatele Române, plasând in octombrie 1854, 300.000 de soldați la granița Moldovei cu Rusia !!
– Urmeaza negocieri intre marile puteri: Franta si Rusia sustin (din motive strategice diferite pe care nu le mai detaliez) unirea celor doua tari romanesti, dar Turcia si Austria se opun (Turcia isi pierdea vasalii, Austria se temea ca pierde Bucovina). In fine, la 30 martie 1856 a fost semnat Tratatul de la Paris care a pus capat în mod oficial Războiului Crimeii, marcand un urias pas înapoi pentru Rusia si pretentiile sale de dominatie a regiunii- oferind un nesperat time-out unionistilor romani !
– Pe plan extern, Tratatul prevedea respectarea integritații Imperiului Otoman (deci si suzeranitatea asupra Tarilor Romane, dar nu avea dreptul de a trimite trupe decat cu aprobarea puterilor garante), Basarabia ramanea în continuare în stapanirea Imperiului Rus, dar judetele Cahul, Bolgrad si Ismail au reintrat timp de 22 de ani în componenta Moldovei/Romaniei. Pe plan intern, se înfiintau si convocau Adunarile ad-hoc care sa exprime vointa populatiei cu privire la organizarea definitiva a principatelor (art. 24) si se înfiinta armata nationala pentru mentinerea ordinii interne si asigurarea frontierelor (nota: dupa Brancoveanu = epoca fanariota, principatele romane NU mai aveau dreptul sa mai aiba armata proprie !)

Situatia interna si demersurile pentru Unire

alexandru-ioan-cuza

– Daca in Tara Romaneasca opinia publica era majoritar favorabila unirii, in Moldova exista un puternic curent anti-unionist (ex: Nicolae Istrate, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Nicolae Sutu, chiar si Ion Creanga). Antiunionistii erau sprijiniti puternic de austrieci si de caimacamii (loctiitorii domnesti) Teodor Bals si apoi grecul Nicolae Vogoride – pretendent la tronul Moldovei. Acesta din urma a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, asigurand victoria anti-unionistilor. Numai ca Ecaterina Vogoride a sustras parte din corespondenta secreta purtata de sotul ei cu rudele din Constantinopol, unde era detaliat planul marsav ! Din corespondenţă reieseau plaţile facute de Viena catre guvernarea Vogoride si jocul dublu al Porţii si Angliei împotriva unirii. Scandalul a fost imens în presa vremii, cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromitatoare fiind publicate la Bruxelles si in tara – dar cu toate acestea, sultanul a refuzat repetarea alegerilor. In aceasta situatie, puterile garante au rupt relatiile diplomatice cu Imperiul Otoman in 4 august 1857 !!
– Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta sa nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III si Regina Victoria, în urma careia alegerile falsificate de  Vogoride au fost anulate. În schimbul acceptarii anularii alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri partiale a Principatelor, acestea urmând sa aiba doi domni, doua guverne, doua Adunări Legislative, etc.
– La 22 septembrie 1857 au avut loc noi alegeri in Divanul Ad-hoc al Moldovei favorabil unirii, iar la 30 septembrie si in cel al Valahiei, fiind puse bazele fuzionării celor doua principate. Printre alte rezolutii, erau si acelea de a numi ca domn un print strain cu mostenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene, mentinerea autonomiei sub suzeranitate otomana (protectie impotriva Rusiei), neutralitate si unirea Principatelor într-un stat sub numele de „România„.

– Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor doua Divanuri ad-hoc, puterile europene au adoptat Convenția de la Paris acceptand numai unele din cererile acestora (ex: denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, fiecare principat având instituții proprii, etc);
– Au urmat alegerile pentru Adunarile Elective, care urmau sa îi desemneze pe cei doi domni. In Moldova, jocurile erau facute pentru Grigore Sturza, fiul fostului domnitor Mihail Sturza, agent al rusilor. Acesta avea si cateva sute de mercenari pentru a inchide gura oponentilor si pentru a forta alegerea lui si in Tara Romaneasca. Lovitura de teatru, cu numai doua zile înainte de vot, unioniștii au înteles cine era Sturza si au hotarat sa-l respinga si sa desemneze un candidat independent. După dispute aprinse, a fost propus si acceptat comandantul micii armate moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care nici macar nu participase la întâlnire), vazut ca varianta de compromis între conservatorii filorusi si liberalii pro-occidentali (francofili).
– Urmare acestei schimbari de ultim moment, gruparea Sturza a pus la cale uciderea liderilor unioniști A. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu si Manolache Epureanu. Complotul a fost însa dejucat dupa ce a fost deconspirat de Alecu Onciul si Iacob Antosz, iar ancheta a dovedit ulterior implicarea Rusiei – care dorea o unire sub influenta ei.

– Pentru ca în textul Conventiei de la Paris nu se stipula ca domnii alesi în cele doua Principate să fie persoane separate (portita lasata de Napoleon al III-lea ??), liderii unionisti au decis ca alesul Moldovei sa fie desemnat si în Țara Româneasca. Aici însa, Cuza era susținut doar de liberali, în timp ce conservatorii detineau 46 din cele 72 mandate. În această situatie, liberalii radicali au initiat o vie agitatie în randul populatiei Capitalei si al țaranilor din împrejurimi. Peste 30 000 oameni s-a strans în zona Adunării elective (hotel Concordia – azi in ruine prin bunavointa autoritatilor bucurestene). La 24 ianuarie 1859, intr-o sedința secreta, deputatul Vasile Boerescu a propus alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta propunere fiind acceptata în unanimitate.

hotel-concordia

Practic, in ziua de 24 ianuarie pe care o sarbatorim astazi, Principatele Romane NU erau inca unite politic, erau doar in ceea ce se cheama o „uniune personala”, dar aceasta LOVITURA DE MAESTRU a unionistilor a creat premizele succesului etapelor urmatoare.
Povestea continua la fel de pasionant !

– Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Inalta Poarta și de Austria drept o încalcare a Conventiei de la Paris. Situația creată în cele doua Principate a provocat convocarea unei noi adunari a Conferinte internationale la Paris. Imediat, misiuni speciale conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante si au reusit sa castige sprijin pentru cauza romaneasca. Înca din a doua sedinta a Conferinței (1-13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia si Sardinia au recunoscut dubla alegere a domnului roman, dar Imperiul Otoman și Austria tergiversau. Mai mult, circulau informatii ca se punea la cale o intervenție militara turceasca peste Dunăre.
– Alexandru I. Cuza raspunde energic: la 20 aprilie, armata moldo-munteana este concentrata la Florești (între Ploiești și Câmpina). In cele din urma, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta si Austria au acceptat oficial în a 3-a ședința a Conferinței de la Paris (25 august-7 septembrie) sa recunoasca, la randul lor, dubla alegere a domnului roman. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât si cu cel Habsburgic, îl determina pe Cuza sa ordone închiderea taberei de la Floresti (1 septembrie 1859).

– Pentru a realiza deplina unire politico-administrativa , Cuza a iniţiat o serie de noi demersuri diplomatice, Costache Negri fiind cel însarcinat sa susţina cauza Principatelor la Constantinopol – Inalta Poarta fiind inca suzeranul Principatelor. Pentru a strange legaturile, Domnul a efectuat personal o curajoasa vizita pe Bosfor, în septembrie 1860. În cele din urma, la 13 septembrie 1861 s-a deschis la Constantinopol Conferinţa puterilor europene. Franța, apoi Rusia, Italia și Prusia erau de acord cu unirea deplina, dar înca din prima sedința Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi încalcari ale Convenției de la Paris (deja incalcata de deciziile curajoase ale lui Cuza si ale unionistilor), iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza.
– La începutul lunii noiembrie 1861, Inalta Poarta prezenta firmanul Unirii, dar în condiții considerate inacceptabile de unionisti. Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energica Camerelor si a guvernelor romanesti, poziția intransigenta a lui C. Negri și atitudinea favorabila a majoritații Puterilor garante si-au facut în cele din urma efectul. La sfarsitul Conferinței, Poarta a elaborat un nou firman (4-16 decembrie 1861) prin care a renunțat la condițiile anterior solicitate, Austria păstrandu-si totusi poziția.

Epopeea Unirii din 1859 continua la fel de pasionant cu  evenimentele de politica interna – o tema care trebuie cunoscuta a priori si in detaliu, dar nu insist aici. Sprijinit de unionistii liberali, dupa o lunga serie de demersuri de succes care au pus bazele Romaniei moderne, Cuza cedeaza unor tentatii autoritariste, inconjurandu-se treptat de o adevarata camarila care urmarea altceva decat interesul national (amanta lui, Maria Obrenovici,  jucand un rol nefast in viata lui personala si in politica statului).

Indepartarea vechilor sfetnici si prieteni, înlocuirea la 26 ianuarie a guvernului Kogalniceanu şi fluturarea în mai multe rânduri a ideii de renunţare la tron, sporesc tensiunile anti-domnesti.
Este momentul in care elita politica recurge la soluţia radicala, deoarece interesul era acela de a continua procesul de modernizare a societaţii româneşti. Opoziţia conservatoare ajunge sa se coalizeze cu liberalii împotriva domnului şi a regimului sau personal, în pofida marilor diferente de spectru politic („monstruoasa coalitie„). În conjuraţia anti-cuzista au fost atrasi si unii lideri ai armatei si ai garzii personale a domnitorului.

In dimineaţa zilei de 11 februarie 1866, trupe de artilerie patrund în palat. Ofiţerii ce trebuiau sa-l aresteze patrund în apartamentul domnului si îi înmaneaza documentul abdicarii, care fusese conceput de Ion Ghica şi C. A. Rosetti şi care avea următorul conţinut: „Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinţei naţiunii întregi şi angajamentului ce am luat la suirea mea pe Tron, depun astazi 11 Fevruarie 1866, carma guvernului în mana unei Locotenenţe Domnesti şi a Ministerului ales de popor. Este urcat într-o trasura şi e trimis la locuinţa lui Costache Ciocârlan – unul din conspiratori. A doua zi este mutat la Palatul Cotroceni, de unde seara va lua drumul exilului, impreuna cu familia (inclusiv cu amanta si cei doi fii!).
Se spune ca A. I. Cuza aflase despre iminenta acestui demers (daca ne amintim, alegerea unui print strain figurase in rezolutiile Adunarilor Divanurilor Ad-hoc) si nu se impotrivise energic, semn ca acceptase ca rolul sau se apropia de sfarsit. Din acelasi motiv, a refuzat sa solicite fidelilor sa-l repuna pe tron, nedorind sa provoace tulburari in fragilul stat roman. A contestat insa in multe epistole exilul sau prelungit, regele Carol I (si Consiliul de ministri) refuzand sa-i aprobe reintoarcerea, pentru a evita tulburari politice.

actul-de-abdicare

Alexandru Ioan Cuza moare de pneumonie la 15 mai 1873 , la vârsta de 53 de ani, in marele centru universitar de la Heidelberg, Germania. Este înmormântat in tara cu onoruri militare la 24 mai, in Biserica Domneasca de lânga Palatul din Ruginoasa, conform dorinţei sale. A fost petrecut de toti prietenii sai si de o mare multime populara. Dupa al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate intai la Curtea de Arges si apoi la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Familia domnitorului a avut si ea un destin tragic:

  • Concubina Maria Obrenovici l-a parasit pe domnitor dupa vreo 4 ani. S-a sinucis in 1879 la Dresda, afland ca sufera de o boala incurabila;
  • Fiul cel mic, Dimitrie A. Cuza, isi zboara creierii in 1888, indragostit fiind de o franțuzoaica de moravuri ușoare, indepartata de mama sa;
  • In anul 1890, bolnav fiind de TBC, moare la 29 de ani si fiul cel mare, Alexandru A. Cuza, pe cand se afla în voiaj de nunta la Madrid;
  • Doamna Elena, personalitate exemplara si adevarata sotie princiara, traieste aproape 84 de ani, decedand la 1 aprilie 1909.

PS: Fapt mai putin cunoscut, detronarea domnitorului A.I. Cuza a dat un imbold nou antiunionistilor din Moldova (sustinuti si de rusi), tulburarile separatiste atingand apogeul prin rebeliunea de la Iasi din 3 aprilie 1866. Dar despre asta, alta data …

Sursa: diverse texte de pe Wikipedia, etc.

Anunțuri

In umbra marelui URSS   Leave a comment

Mari emotii au starnit zilele acestea vorbele „bolsevicului” James Pettit lansate dezinvolt din amvonul ambasadei americane la Chisinau. Sa nu-ti vina sa crezi urechilor – omu’ era parca speaker la „Vocea Rusiei”! Oricat de mult ai vrea sa crezi intr-o „gafa”, nu poate sa nu te ingrijoreze atitudinea vadit antiromaneasca a diplomatului – o fi parerea lui personala sau cea a Departamentului de Stat ?

La prima vedere, americanul pare sa fi dat glas cinismului „bargain”-urilor ruso-americane – oricat de prieteni am fi noi cu SUA (a se citi vasali credinciosi), nu cred ca unchiu’ Sam ar ezita sa jertfeasca Basarabia pe altarul „intereselor superioare ale Aliantei” – doar a acceptat prezenta Armatei a 14-a in Transnistria atata timp fara sa-i supere pe rusnaci nici cu o floare !
El spune ceva de genu’ – „bai, stati cuminti, voi aveti probleme grave in tarisoara asta – doar n-o sa va apucati sa dezghetati conflictul cu Rusia tocmai acum cand a trecut si pasa Erdogan de partea lui Putin !”

Dar hai sa fim lucizi, nu e nicio paguba, si asa Marea (Re)Unire e departe, nu e dorita nici la Bucuresti, nici la Chisinau – ce sa mai zicem de Moscova si Washington ! Caci asta a fost ghinionul istoric, sa stam in umbra Marelui URSS …

 

MH17 – vinovatii colaterali   Leave a comment

Centrate pe tragediile personale ale pasagerilor si pe oprobiul (bine-meritat) aruncat brutelor care au apasat pe butonul bateriei de rachete, multe articole din presa au trecut cu vederea ceilalti vinovati pentru zborul frant al cursei MH17.

1. Autoritatea Aeronautica ucraineana – era prima care trebuia sa anunte pericolul. De fapt, facusera deja jumatate de pas – SPATIUL AERIAN DIN ZONA ERA INCHIS PANA LA 32.000 DE PICIOARE. Dar MH17 zbura cu doar 1.000 de picioare mai sus (cateva sute de metri) …
Caci iata ca dupa tragedie apar informatii ca serviciile secrete ucrainene stiau ca separatistii detineau baterii de rachete BUK. Ba mai mult, unele surse afirma ca separatistii anuntasera inca din iunie ca au cucerit o unitate aeriana din Donetk – unitate dotata cu baterii de rachete BUK, in stare sa atinga tinte si pana la 22.000 de metri ! In acest context, e posibil ca rusii sa aiba dreptate cand afirma ca nu ei au inarmat separatistii (desi precis ca i-au sustinut logistic).
DECI, ucrainienii sunt si ei vinovati, trebuia sa anunte interdictie de zbor totala in zona, cu atat mai mult cu cat separatistii le mai doborasera si alte aeronave – ce-i drept de la altitudini mult mai mici.

Sistem rachete BUK. Sursa: wikipedia.org

Sistem rachete BUK. Sursa: wikipedia.org

2. EUROCONTROL – autoritatea europeana pentru siguranta zborurilor civile. Eurocontrol (alaturi de CAA – autoritatea aeriana britanica) lansasera RECOMANDAREA ca zona sa fie evitata. Dar ERA DOAR O RECOMANDARE ! Daca ar fi actionat pe principii prudentiale, poate ca aceasta recomandare s-ar fi transformat in norma obligatorie si 300 de vieti nevinovate ar fi fost crutate …

3. Compania aeriana malayeziana. Primisera deja o grea lovitura de curand, atunci cand se pare ca pilotul cursei MH370 a luat-o razna si s-a sinucis, luand cu el 238 de persoane. Macar si pentru asta trebuiau sa sufle si in iaurt, nu sa zboare peste o cunoscuta zona de razboi !
DAR … va vine sa credeti sau nu, si cele mai serioase companii aeriene din lume ZBOARA CURENT PESTE ZONE RISCANTE (ex: Afganistan, Irak, Siria, alte tari africane cu razboaie in desfasurare, etc.), din motive de economie de carburant ! Concurenta este foarte dura si fiecare litru consumat conteaza. Si apoi se bazeaza pe faptul ca foarte putine state au echipament militar in stare sa doboare aeronave la o altitudine asa de mare …

4. Marile state europene – cele care au cedat santajului economic al lui Putin si tac ca pestii in fata abuzurilor rusesti. Ca sa ramanem obiectivi, trebuie sa amintim ca recentele conflicte sunt o reactie a Rusiei la avansul NATO asupra sferelor de influenta traditionale ale acesteia (Moldova, Georgia si Ucraina).

Uite asa se scrie istoria – nu va pierdeti in amanunte, toate acestea sunt un joc de sah planetar pentru impartirea resurselor. In ciuda tendintei spre inteligenta si spiritualizare, Omul – ca si celelalte reprezentante ale biotopului terestru, ramane o fiinta profund concurentiala, si nu trebuie sa pierdem niciodata asta din vedere …

UPDATE 21 septembrie 2014:

Pe cine am pus eu, (de atunci, la cald) pe primul loc la vinovati ? PE UCRAINIENI ! Ei bine, pe cine credeti ca vor da in judecata avocatii victimelor ? PE UCRAINIENI ! Q.E.D.

http://www.realitatea.net/rudele-victimelor-germane-ale-cursei-mh17-vor-da-in-judecata-ucraina-la-cedo_1529926.html

Remember t.A.T.u. – Nas ne dogonyat   Leave a comment

Din ladoiul cu amintiri, sa le scoatem azi de la naftalina pe Iulia si Lena, componentele meteoricei trupe Tatu. Vocal nu au spart gura targului, dar tineretea, piesele ritmate, clipuri faine si mult marketing- iata cheia succesului, nimic nu este intamplator.

tATuIa ascultati cum s-a pus la cale „afacerea” Tatu:  Intr-un interviu din 2003 acordat tabloidului britanic The Sun, producatorul trupei, Ivan Shapovalov a dezvaluit care a fost reteta: „-Am observat că multi cauta material pornografic pe internet si ca acestia prefera sexul prematur. Am văzut ca nevoile lor nu erau satisfacute. De aceea am preferat fete minore.”

Ca sa puna si mai mult piper, a fost lansat zvonul ca cele doua fete ar forma un cuplu de lesbiene (prin contract 🙂 !)- ceea ce era destul de socant pentru Rusia anului 1998. „Tatu” poate fi interpretat tocmai ca o astfel de aluzie – „ta” = pronumele „aceasta” la nominativ si „tu” = pronumele „aceea” în cazul acuzativ, in rusa.

In fine, Shapovalov a realizat un casting/auditii si asa au fost alese bruneta Julia Volkova (n. 1985) si roscata (E)Lena Katina (n. 1984), amandoua cu experienta de scena de la varste fragede. Ortografia speciala t.A.T.u. a avut scopul de a evita incalcarea drepturilor de proprietate detinute de o formatie australiana. Trupa a activat intre 1998 si 2008, (in 2009 Lena Katina lansandu-se solo), timp in care au scos 3 albume plus alte compilatii, cel mai bun fiind primul – „200 po vstrecinoi” (200 km/h pe contrasens). Cele mai cunoscute piese sunt „All the Things She Said”, „Not Gonna Get Us”,”All About Us” si „30 minutes”.

Putin can-can legat de bruneta Iulia: in 2004 a nascut o fetita din relatia cu un tip insurat, iar in 2007 a nascut un baietel din relatia cu un om de afaceri de confesiune islamica. S-a si vehiculat ca a trecut la islamism, fapt recunoscut pana la urma. In alta ordine de idei, in mai multe interviuri a insistat ca este bisexuala, deci avem o bisexuala islamista :), rara combinatie !

Pe de alta parte, Lena Katina este mult mai cuminte, continuandu-si cu succes cariera solo. Mi-e simpatica nu atat pentru parul roscat ci pentru ca intr-un interviu a declarat ca „in tinerete” a fost fana trupelor Led Zeppelin, Deep Purple, si Pink Floyd – ce sa mai – o fata buna.

Haideti sa ne amintim unul din primele lor slagare, cel care le-a lansat direct in varful business-ului de profil din Rusia – fiind trupa rusa care a vandut cele mai multe albume pe plan international !

Nas ne dogonyat- Nu ne vor prinde !

Nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde
Nu ne vor prinde !

Nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde
Nu ne vor prinde !

Ei nu ne vor prinde
Nu ne vor prinde…

Incepand de aici, hai sa facem o promsiune
Tu si eu… Hai doar sa fim sincere
O sa fugim , nimic nu ne poate opri
Nici noaptea ce se lasa peste tot in jurul nostru.

Curand acolo se vor auzi rasete si voci
Dincolo de nori, peste munti
Vom fugi departe pe drumuri pusti
Lumini de la aerodrom stralucind deasupra ta.

Nimic nu poate opri asta
Nu acum cand te iubesc
Ei nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde
Nimic nu poate opri asta
Nu acum cand te iubesc

Ei nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde…
Ei nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde

Vom fugi departe pastrand totul simplu
Noapte va veni jos ingerul nostru pazitor
Vom alerga inainte, drumurile sunt goale
Spiritele noastre cresc, ei nu ne vor prinde.

Dragostea mea pentru tine mereu pentru totdeauna
Doar tu si eu… Nimic altceva nu conteaza
Nu ne intoarcem, nu ne intoarcem acolo
Ei nu inteleg, ei nu ne inteleg !

Nu ne vor prinde…
Nu ne vor prinde…
Ei nu ne vor prinde !
Nu ne vor prinde !

Nimic nu poate opri asta
Nu acum cand te iubesc
Ei nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde
Nimic nu poate opri asta
Nu acum cand te iubesc

Ei nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde…
Ei nu ne vor prinde
Ei nu ne vor prinde ! 

Posted 12 Decembrie 2012 by Liviutz in Muzica&Poezie

Tagged with , , , , , , , , , ,

Legenda lui Jack O’Lantern   2 comments

Saptamana aceasta ne distram de Halloween !

Daca tot ne distram – sa o facem in cunostinta de cauza, nu ca niste zombii 🙂 ! Asa ca am facut o cercetare pe net in descoperirea radacinilor acestui obicei, va ofer si voua sinteza:

Termenul de Halloween este prescurtarea de la All-Hallow-Eve(ning), adica ajunul Zilei tuturor sfinţilor. La origine, este o sarbatoare ancestrala celta (Irlanda, Marea Britanie), precrestina, menţionata pentru prima oara in jurul anului 800 i.e.n si care marca graniţa dintre vara si iarna – singurele anotimpuri din calendarul celt.

Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, noteaza ca in timp ce „unii folcloristi i-au detectat originile in sarbatoarea romana a Pomonei – zeita fructelor si semintelor- sau in festivalul mortilor denumit Parentalia, sarbatoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris initial Samuin”. Acest nume provine din irlandeza veche si inseamna „sfarsitul verii”

Este cunoscut ca pentru celti Anul Nou începea la 1 noiembrie. Ei credeau ca acesta era momentul cand legile spaţiului si timpului sunt suspendate,  in aceasta noapte de trecere spiritele celor decedati si alte spirite malefice pot sa interactioneze cu cei vii.
Celor vii nu prea le surade aceasta experienta si atunci se baricadeaza, sting luminile si focul din vatra, astfel incat casele lor sa fie cat mai neospitaliere spiritelor sosite de pe lumea cealalta – lasand aprinse numai sperietoarele-felinar. Daca totusi acestea le bat la usa, trebuie imbunate cu bomboane si prajiturele, altfel sunt amenintati cu anumite neplaceri.

Una din preocuparile prozelite ale liderilor bisericii catolice a fost aceea de a eradica vechile sarbatori „pagane”, si vorba aceea – cand nu poti sa-i invingi, atrage-i pe partea ta ! Astfel, papii Grigore al III-lea si Grigore al IV-lea au mutat sarbatoare crestina Ziua tuturor sfinţilor din data de 13 mai în data de 1 noiembrie. Dar vechile obiceiuri mor greu si desi Biserica a renegat simbolurile infioratoare, acestea au ramas ca o sarbatoare numita All Hallows Eve. Ulterior, imigranţii irlandezi si scoţieni au raspandit in secolul al XIX-lea in America de Nord anumite versiuni ale acestei tradiţii, cea mai importantă fiind legenda dovleacului-felinar.

Acesta este Jack O’Lantern !

Dar sa auzim si simpatica legenda irlandeza a lui Jack O’Lantern, cea care sta in spatele dovleacului-sperietoare:

Jack era un irlandez sadea: zgarcit, betiv si trisor ! Intr-o seara petrecuta ca de obicei in carciuma, insusi Diavolul a venit sa-i tina companie, vazand in el un musteriu sigur pentru regatul lui subpamantean. Diavolul l-a tras de limba pe Jack ca sa-si marturiseasca pacatele, timp in care au tot baut spirtoase dintre cele mai tari. Dar a venit si vremea inchiderii iar Jack si Diavolul nu puteau sa plece fara sa plateasca – asa ca Jack l-a convins pe acesta sa se transforme intr-o moneda de aur ca sa plateasca carciumarului.

Numai ca aceasta era de fapt o pacaleala, Jack a pus moneda de aur in buzunarul in care avea si o moneda de argint – iar Diavolul nu s-a mai putut preschimba la loc ! Dupa multe staruinte, Jack l-a eliberat pe Diavol, dupa ce acesta a facut promisiunea ca nu-l va mai deranja timp de un an.

La expirarea acestui termen, Diavolul a sosit punctual si potrivit obiceiului l-a intrebat pe Jack care-i este ultima dorinta. Acesta i-a raspuns ca ar dori un mar dintr-un pom inalt care-i crestea in curtea casei. Indatoritor, Diavolul s-a urcat in pom, dar a fost din nou pacalit – caci Jack a incrustat numaidecat cateva cruci pe scoarta copacului si Diavolul n-a mai putut cobora !

Dupa indelungate negocieri, Diavolul i-a promis lui Jack ca de data asta va sta departe de el pe veci. Dar nu dupa mult timp, Jack a sfarsit mort de beat intr-un sant si a ajuns la judecata divina.
Sfantul Petru nici n-a vrut sa auda de o asemenea pacatos catastrofal si i-a trantit usa Raiului in nas.  Atunci Jack a incercat sa se refugieze la prietenul lui din Iad, dar nici acesta nu l-a primit – conform nesabuitei intelegeri nu demult parafate.

Vazand asa, Jack l-a rugat pe Diavol sa-i arunce macar o scanteie, ca sa-i lumineze calea intunecoasa dintre cele doua lumi, iar Diavolului i s-a facut mila de soarta lui ingrata si i-a aruncat un carbune aprins din focul de sub stiutul cazan (fix ala cu care sunt amenintati copiii nostri incepand cu clasa zero). Jack l-a pus intr-un nap scobit in mod hatru ca sa sperie spiritele care bantuiau acel tinut intunecat. De atunci, Jack O’Lantern rataceste intruna, ispasindu-si pacatele la granita dintre lumi.

Tarul si Patriarhul – lucrand cot la cot impotriva blestematiilor occidentale

La sosirea in America, imigrantii irlandezi au descoperit ca dovlecii sunt mai adecvati ca lanterne inspaimantatoare, asa ca de Halloween intreg continentul nord-american aseaza dovleci sculptati in ferestre pentru alungarea spiritelor rele. Dar acestea nu se lasa si, personalizate de copii costumati infiorator, bat la usi si rostesc celebra intrebare-amenintare „- Trick or Treat ?” Pentru a evita cine stie ce sperieturi neplacute, gazdele ofera dulciuri copiilor si toata lumea ramane multumita ! Desigur, sperieturile nu sunt excluse, dupa cum vedem si intr-o tona de filme dedicate.

Pe calea mass-media, sarbatoarea s-a raspandit si in tarile europene, inclusiv in Romania (din ce in ce mai des am vazut trupe de copii colindand intocmai ca-n SUA – nimic nu poate rivaliza cu puterea mass-media). Biserica Ortodoxa Romana priveste cu nemultumire invazia spiritului american si a mai bombanit pe la colturi, dar n-a avut tupeul Bisericii Ruse, care a interzis aceasta serbare incepand din 2003 – prin intermediul Ministerului Educatiei. Cica, aceste obiceiuri „afecteaza sanatatea morala si intelectuala a elevilor” !

Pai bine mai fariseilor, daca o sarbatoare vesela este „nesanatoasa”, atunci adorarea si pupatul cadavrelor numite „moaste”, cum este ??? Si cine a inventat creaturile infernale numite „draci”, cine picteaza bisericile cu detalii ale chinurilor Iadului, etc. etc. ?

David si Goliat – Iranul sfideaza SUA   Leave a comment

M-am abtinut vreun an sa comentez pe acest blog subiecte politice. Dar cum politica face parte din realitatea cotidiana, incalc astazi acest tabu.

Mi-a atras atentia pe portalurile de stiri o imagine sugestiva, amplasarea bazelor SUA in Golf, in contextul razboiului (inca) rece dintre SUA si Irak. Iranul figureaza printre esecurile americane din secolul 20, alaturi de Vietnam si Cuba, dovada ca Marele Frate nu este omnipotent.

Iranul - un stat impresurat de baze americane ...

Iranul reprezinta urmasul unei stralucite civilizatii antice, Persia a reprezentat o mare putere in antichitate, la un moment dat ocupand actualul teritoriu al Iranului, Siriei, Israelului, Egiptului, Afganistanului, Tadjikistanului, Pakistanului si o parte a Indiei de nord (5.000.000 km² !). Printre cei care au stat in calea imperiului Persan au fost grecii, dar si geto-dacii, Darius cel Mare abandonand campania de expansiune pe meleagurile noastre. In cele din urma, Alexandru cel Mare le-a venit de hac, cucerind intregul imperiu persan in secolul 3 i.e.n.

Americanii au gafat groaznic atunci cand n-au reusit sa impiedice Revolutia islamica din 1979, de atunci statul fiind sub tutela neoficiala a liderului religios – ayatollahul. In 1980 Irakul sprijinit de SUA ataca Iranul, de aici rezultand un lung si sangeros razboi in care Iranul a avut mai mult de pierdut. Dar stim cum a sfarsit Sadam atunci cand a muscat mana lui Big Brother..

Al 4-lea producator de petrol din lume, Iranul are veleitati de putere regionala si urmareste inarmarea nucleara, in ciuda repetatelor negatii oficiale. Stat sustinator al miscarilor islamice, este un inamic natural al Israelului si SUA, tensiunile fiind din ce in ce mai mari in contextul ultimilor manevre militare si a lansarii experimentale de rachete cu raza medie de actiune.

Dezinvoltura cu care Iranul ameninta SUA si Israelul nu are atat la baza imensele rezerve de petrol si controlul stramtorii Ormuz cat sustinerea politica a Chinei si Rusiei. Acesta reprezinta intr-adevar un as in maneca, dar priviti harta bazelor americane in Golf – americanii nu asteapta decat un pas gresit …

Pearl Harbour – nebunia in stare pura   Leave a comment

Urmarile atacului japonez la Pearl Harbour

Azi se implinesc 70 de ani de la atacul japonez de la Pearl Harbour. Desfasurarea oribilelor faze ale razboiului se cunosc, pe altceva as vrea sa pun accentul, anume cum de a putut o natiune careia ii este caracteristica modestia si bunul simt sa mearga pana acolo incat sa invadeze o buna parte din Asia, ba chiar sa puna ochii si pe Australia !

Va dati seama in ce hal de inconstienta a putut ajunge conducerea politico-militara a micilor insule japoneze – incat sa atace de la 4.000 de mile un colos ca SUA ! Pai pe langa astfel de gafa, decizia lui Hitler de ataca imensa Rusie este complet rationala !
Si nebunia militarista a continuat, prizonierii de razboi straini au fost dusi in tabere de munca cu rol de exterminare, in lupte erau capturati rareori prizonieri japonezi – fie erau ucisi pana la unul fie isi faceau sepuku, ca sa nu mai zic ca ei au inventat cuvantul „kamikaze” !

Daca mintile unor japonezi au putut fi deformate in acest hal, in a deveni niste masini de razboi fara ratiune, inseamna ca poti face orice din Om si Orice este posibil ! Nota bene !

In aceeasi logica sinucigasa, este de mentionat ca Japonia nu a capitulat de la prima bomba, cea din 6 august de la Hiroshima, nu s-au lasat convinsi decat dupa bomba a doua, cea de la Nagasaki ! S-a discutat daca aceste bombe au fost necesare: cu toata oroarea, decizia strategica americana a fost corecta, din cel putin 3 motive:

– In acel moment, Japonia stapanea inca teritorii vaste si avea inca milioane de soldati hotarati sa lupte pana la moarte !
– Din China venea in forta armata rusa, americanii trebuiau sa evite cu orice pret capturarea Japoniei de catre rusi – va dati seama cum ar fi aratat azi istoria…
– In ultimul rand, trebuie s-o spunem cu logica unui copil – dupa Pear Harbour, au meritat-o, sa traga si altii concluzii daca este bine sa-l ataci neprovocat si fara preaviz pe Unchiul Sam, care, cu toate relele lui, in acele vremuri a fost unicul stalp al democratiei intr-o lume care pur si simplu se dizolva sub cizmele militariste ! Si sa ne amintim, ca, daca acum putem sa-i injuram online pe americani, este pentru ca ei au creat, printre altele, computerele si internetul.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Adendum: Teoria conspiratiei spune ca Roosvelt dorea sa intervina in razboiul european (intervenise numai logistic), dar opinia publica americana era in proportie de 80%  impotriva interventiei in razboi. De aceea, serviciile militare de informatii au pus la punct un plan de provocare a aliatului lui Hitler – Japonia, plan care avea 8 puncte si care si-a produs pana la urma efectele – Japonia a facut imensa greseala tactica de a-l starni pe Unchiul Sam. Imediat dupa atac, opinia publica a basculat in favoarea interventiei militare impotriva Japoniei, apoi Hitler a sarit in apararea aliatului si a declarat razboi SUA, si zarurile au fost aruncate asa cum isi dorea Roosvelt.

Tot in favoarea acestei teorii, ar fi si date istorice militare privind interceptarile comunicatiilor japoneze in zilele premergatoare atacului, informatii raportate la centru dar fara sa fi dus la vreo alerta a bazei de la Pearl Harbour, surprinsa complet nepregatita, aproape 2.500 de persoane pierzandu-si viata.

Ar mai fi de adaugat ca o buna parte din cuirasate erau in port, dar cele mai valoroase nave – portavioanele, erau in larg, un amestec curios de prudenta si imprudenta. De aceea, in 1946 a existat si o ancheta a Congresului pe aceasta tema, dar nu s-a dovedit nimic suspect…